Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas…

Contrariul și Comparația sunt tipare mentale individual prestabilite.

Am cunoscut multă lume în mod nemijlocit, prin discuții față către față, cu oameni feluriți, fiecare unic în raport cu ceilalți, în special sub aspectul zestrei interioare. De la fiecare am învățat câte ceva.

În anii de școală am avut colegi premianți, care, nici atunci și nici astăzi , nu-i luam ca model. Nu am dorit să fiu premiant la școală, eram peste medie, iar copiilor mei le-am spus că nu vreau ca ei să fie premianți. Viața a dovedit că am procedat corect.

Se naște o întrebare logică.De ce nu am încredere în premianții din timpul studiilor?

Iar răspunsul, instantaneu vine cu naturalețe.Fiindcă știu acum că niciunul dintre aceștia nu au ajuns pe locul întâi la TRĂIREA DEPLINA a VIEȚII !

Și-au risipit forțele  peste tot, se vedeau enciclopediști, însă au ramas mediocri la Școala vieții, la practica trăirii în lume. Poate sunt și excepții la vedere, însă în viața lor tainică, sigur, nu s-au împlinit.

Care să fie cauza unei astfel de finalități ?

Știu acum că totul este cauzat de intrarea in CONCURENȚĂ cu ceilalți .

Când ai început să te compari cu un altul, ai intrat pe drumul care duce la eșec. Fiecare are anumite calități native și calități care le dobândește prin eforturi proprii. Reușita este rezultanta dintre aceste două “forțe” , fără să grăbești ceva și fără să te compari cu alții.

Când ai ajuns la comparație, înseamnă că, fie ai uitat limitele, fie ți le-ai descoperit dar nu poți să accepți asta, și ,mai mult decât atât, nu suporti ca un altul să te depășească.  În sens contrar îți vezi limitele fără voia ta , și, în loc să-ți reevaluezi obiectivul, dorești cu orice preț să dispară “termenul “ de creativitate.

Personal am trăit astfel de momente, eram contrariul care “descoperea” ceea ce era dincolo de masca purtată de unii dintre colegi, și, din această cauză, doreau  dispariția mea din peisaj; dovada că atunci cand am ieșit la pensie și i-am invitat la o ultimă întâlnire, la ora stabilită toti erau plecați.Am fost și atunci singur ”printre prieteni” !

Cei care își ghidează viața în comparație cu alții sau cu Lumea- acest personaj anonim atotcuprinzător pentru a ajunge sau a se menține pe primul loc, ar proceda ca în legenda antică “Patul lui Procust” . Să impună ei un tipar pentru ceilalți, iar cine nu se încadrează trebuie lucrat și terminat.Acesta este  EGOISTUL și omul fără inimă, care vrea cu orice preț să ajungă pe locul întâi, dar să concureze singur…

Pe final, vreau să întăresc ideea conform căreia toate considerentele amintite sunt valabile în orice epocă istorică.Doar nu teoretizăm abstract și încă, din nefericire de cand sunt oameni pe Pământ încă mai există invidie, concurenta și răutate…

Sursa foto: https:// google.com

Redacția Ziarului Naționalul.ro mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 19 Ianuarie 2020 în exclusivitate.Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent