Este clar că prioritatea lui Biden va fi combaterea pandemiei dar pe lângă acesta, vor fi abordate și alte subiecte importante precum politicile migratorii, refacerea alianțelor mondiale, lupta împotriva rasismului, politicile fiscale și relațiile cu China.
Majoritatea acestora sunt aspecte interne însă există și probleme externe precum alianțele mondiale relațiile cu China, care vor domina politicile externe ale lui Biden. În acest context, este de așteptat ca SUA să își reformeze încet relațiile cu Turcia iar strategia de „consolidare a democrației” să aibă un efect asupra relațiilor dintre cele două țări.
Fără îndoială, subiectul /sistemelor de rachetă rusești/ S-400 va fi un aspect-cheie în relațiile dintre SUA și Turcia și va fi folosit în permanență ca un element de presiune. Chiar dacă încep să se facă simțite semnale de detensionare din partea Turciei în problema S-400, este clar că se va dori o soluție radicală în acest aspect.
De reținut faptul că noul secretar american de Stat, Antony Blinken, a declarat în momentul în care era validat de Senat că „Turcia nu se comportă în multe aspecte așa cum ar trebui să se comporte un aliat”.
Blinken a adăugat că trebuie luate în calcul mai multe sancțiuni la adresa Turciei, precizând că „Este inacceptabil faptul că un partener strategic de-al nostru – sau așa-zis partener strategic – este apropiat de Rusia, unul dintre cei mai mari concurenți strategici pe care îi avem”. Nu se știe dacă aceste cuvinte se vor reflecta cu aceeași duritate în plan diplomatic însă se înțelege că va fi impusă o soluție radicală în privința S-400. Există și analiști care spun că problema nu trebuie privită doar din perspectiva S-400, ci în sens mai larg este un examen important care așteaptă Turcia în perspectiva relației sale cu alianța vestică.
Trecând la efectele directe și indirecte ale mandatului Biden asupra economiei turcești… Înainte de toate, este clar că în mandatul lui Biden vor fi anunțate pachete de ajutor suplimentare celui de 1,9 trilioane de dolari, vor fi aplicate politici sociale pentru a diminua inechitatea distribuției veniturilor generată de pandemie, vor fi gândite politici orientate pe infrastructură.
Vedem deja că dolarul a început să se devalorizeze. Această situație va continua. Vor exista efecte asupra țărilor în curs de dezvoltare, precum Turcia.
Va trebui ca Turcia să își continue politicile care invită investițiile cu câștiguri rapide. La prima vedere, referitor la politicile monetare, se pare că va fi greu să se revină în ceea ce privește dobânzile, după ce inflația va scădea. Se va încerca atragerea fondurilor speculative aplicând o dobândă de aproximativ 2% și vor continua politici de austeritate.
Nu cred că va fi valabil ce a spus președintele Erdoğan, anume că „Trebuie să renunțăm să atragem capital străin, menținând dobânda ridicată, și în schimb să generăm resurse pe plan intern”.
Un sprijin economic special este dificil
În plus, dacă Turcia vrea să atragă în mod direct capital străin, inclusiv din SUA, trebuie să facă reforme mai profunde.
În cazul în care președintele Erdoğan nu reușește să pune în aplicare reformele necesare, intrarea de capital speculativ va stagna după o perioadă, în pofida dobânzii ridicate, din cauza riscurilor care se vor accentua pe viitor.
Este foarte clar faptul că administrația SUA nu va furniza Turciei un sprijin economic special cât timp nu este restabilit parteneriatul strategic. Adică Turcia trebuie să demareze reforme foarte importante pentru ași majora comerțul cu SUA și pentru a atrage capitalul american.
Iar faptul că SUA vor colabora cu UE arată că și din perspectiva relațiilor cu Uniunea Europeană vor trebui făcuți pași importanți în ceea ce privește subiecte precum democrația, drepturile omului, libertatea presei și de exprimare.
Se pare că pe parcursul lui 2021, relațiile Turciei cu Rusia vor juca un rol cheie în modelarea noii alianțe cu vestul. Este greu de crezută că Turcia va trece testul alianței cu vestul dacă nu se distanțează de Rusia.
Pe lângă acestea, trebuie avute în vedere și alte aspecte precum restabilirea relațiilor cu Siria, Egipt, Israel, Grecia, revizuirea legăturilor cu Qatar și Arabia Saudită dar și crearea unui nou echilibru în această regiune.
Se știe că înăsprirea sancțiunilor în cazul în care nu se găsește o soluție în problema rachetelor S-400 și apariția unor noi sancțiuni în dosarul Halkbank (o serie de tranzacții făcute prin această bancă turcească sunt suspectate că au încălcat embargoul impus Iranului – n.red.) vor produce valuri mari în economie Turciei.
Pe scurt, actuala administrație AKP nu mai are încotro să se îndrepte, cu deciziile actuale economice, politice și de politică externe. Administrația Biden va fi un catalizator pentru schimbare.
