Pandemia de coronavirus a afectat toate țările lumii și, mai mult sau mai puțin, a determinat restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale în toate statele. În situații de urgență, dreptul internațional permite statelor să limiteze anumite drepturi ale omului, cu condiția ca măsurile luate să fie necesare și proporționale.
Problema care se ridică este până unde pot merge aceste limitări?
În ședința din data de 4 februarie 2021 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU) au fost adoptate două hotărâri: Hotărârea nr. 6/2021 privind aprobarea listei țărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, suplimentarea stocurilor de urgență cu produse, materiale și echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare și stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și Hotărârea nr. 7/2021 privind completarea Hotărârii CNSU nr. 6/2021.
Prin Hotărârea nr. 6/2021, printre altele, s-a aprobat lista țărilor/zonelor/teritoriilor cu risc epidemiologic ridicat pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România, așa numitele țări din zona galbenă. Obligația de a sta în carantină este instituită pentru o perioadă de maxim 14 zile, dar dacă, în a opta zi de carantină se efectuează un test PCR, iar rezultatul este unul negativ, persoana poate ieși din carantină după 10 zile de la sosirea în România.
Textul care ne atrage atenția este însă art. 2 al Hotărârii nr. 6/2021 care instituie obligația prezentării certificatului unui test negativ RT-PCR pentru SARS-CoV-2, efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de data intrării în țară. Această obligație este în sarcina tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie. Termenul de aplicare a dispozițiilor privind obligativitatea prezentării unui test PCR negativ a fost prorogat până la data de 12 februarie 2021, ora 00:00.
Din momentul în care se vor aplica aceste dispoziții legale înseamnă că un cetățean român nu mai poate intra în țară în absența testului negativ RT-PCR.
Așadar, un cetățean român care a plecat fie și pentru o perioadă scurtă din România, în interes profesional sau pur și simplu în vacanță, nu ar mai putea reveni în țară în absența unui asemenea test sau dacă testul este pozitiv. Această obligație legală naște mai multe întrebări.
- Ce se întâmplă cu respectivul cetățean român în situația în care, de exemplu, se află într-un loc unde nu poate face un asemenea test PCR sau dacă rezultatul testului ar fi pozitiv?
- Ce se întâmplă dacă persoana vizată se află într-o țară în care a fost necesară obținerea unei vize pentru intrare, iar această viză expiră până la momentul la care se va obține un rezultat negativ la testul PCR sau până când vor trece cele 14 zile de la confirmarea infecției cu virusul SARS CoV-2?
- Ce se întâmplă cu membrii familiei unei persoane depistată pozitiv, care călătoresc împreună cu aceasta, sau cu copiii minori ai unor părinți depistați pozitiv în urma unui asemenea test, copii care au test negativ?
Și întrebările pot continua.
Indiferent de justificare, o astfel de dispoziție legală care vizează toate persoanele, indiferent de cetățenie, nu este în acord nici cu prevederile Constituției României și nici cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Cetățenia este acea situație juridică specială a persoanei fizice care exprimă relațiile permanente social- economice, politice și juridice dintre individ și stat, dovedind apartenența sa la un anumit stat și atribuindu-i posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor și îndatoririlor prevăzute de Constituție și de legile țării.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Constituție ”România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi”, iar potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României ”Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.
La rândul său, legislația europeană prevede în mod expres faptul că ”Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetățean este” (art. 3 alin. 2 al Protocolului 4 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale). Nu există nicio situație de excepție în care un stat membru al Uniunii Europene să poată limita sau restrânge dreptul cetățeanului de a intra pe teritoriului statului al cărui cetățean este.
În consecință, orice măsuri care ar putea îngrădi accesul în România ar trebui aplicate numai pentru cetățenii altor state. De altfel, în țările în care s-au adoptat astfel de dispoziții – care impun prezentarea unui test PCR negativ pentru cei care vin din ”zona galbenă” – proprii cetățeni au fost fie exceptați, fiind instituită doar măsura carantinei, fie, dacă măsura este aplicabilă tuturor cetățenilor, s-a prevăzut că testarea se poate face inclusiv după intrarea în țară, într-un termen de 24-48 h. Această măsură este menită tocmai pentru a nu interzice intrarea în țară a cetățenilor statului respectiv.
Așadar, chiar dacă cetățeanul român nu și-a făcut testul PCR la întoarcerea în țară ori a avut ”ghinionul” de a fi testat pozitiv în urma efectuării testului PCR, nu i se poate interzice accesul în propria țară.
Indiferent de unde vin, indiferent dacă sunt infectați sau neinfectați cu virusul SARS CoV 2, testați sau netestați, bolnavi sau sănătoși, săraci sau bogați, cetățenii români aparțin Statului Român, iar acesta nu se poate dezice de ei!
