Teoria general acceptată este că oamenii au migrat pe acest continent din Siberia, prin locul care este astăzi strâmtoarea Bering, în urmă cu 30.000 – 11.000 de ani.
Istoria omului este strâns legată de cel mai bun prieten al său, iar studiul ADN-ului câinilor este folosit pentru a analiza deplasările oamenilor.
Cercetători de la universitatea americană din Buffalo au analizat ADN-ul unui fragment de câine de os găsit în sud-estul peninsulei Alaska. Inițial, au crezut că este vorba de rămășița unui urs.
O examinare aprofundată a arătat că este vorba de o parte a femurului unui câine care a trăit în regiune în urmă cu circa 10.150 de ani. Acesta are o linie genetică comună cu câinii americani, denumită „pre-contact”, care au precedat sosirea raselor europene, împreună cu primii coloniști.
Acești câini „pre-contact” proveneau din rasele denumite siberiene.
„Cum câinii sunt legați de ocuparea spațiului de către oameni, datele noastre ajută nu doar la precizarea unei date, ci și a locului pentru intrarea câinilor și a oamenilor în America”, a afirmat Charlotte Lindqvist, biolog specializat în evoluție la universitate din Buffalo și Dakota du sud.
Studiul, publicat în Proceedings of the Royal Society B, susțin teoria potrivit căreia oamenii au ajuns pe continentul nord-american din Siberia.
O analiză a fragmentului de os a mai arătat că animalul avea un regim alimentar „marin”, pe bază de resturi de pește, foci și balene.
Câinii au venit apoi în mai multe valuri, potrivit lui Charlotte Lindqvist. Întâi din Asia de Est cu populația Thule, apoi cu Husky siberieni importați în Alaska în timpul goanei după aur din secolul al XIX-lea.
