În 2009, cartea „A venit timpul să mâncăm câinii?” scrisă de Brenda și Robert Vale a provocat furie în rândul iubitorilor de animale de companie. Concluzia cărții: consumul enorm de carne al unui câine de talie medie are un impact asupra planetei de două ori mai mare decât conducerea unui SUV pe 10.000 de km.
Zece ani și mai multe studii mai târziu, cercetătorii nu au ajuns la un acord asupra amprentei de carbon a câinilor și a pisicilor, generată în principal de alimentația lor.
„Nu am nimic împotriva animalelor de companie, fac mult bine oamenilor (…) Dar, pentru ca lucrurile să fie clare, trebuie să avem toate informațiile”, explică Gregory Okin, profesor la Universitatea California din Los Angeles.
Într-un studiu publicat în 2017, cercetătorul estima că cei 160 de milioane de câini și pisici din SUA sunt responsabili pentru 25 până la 30% din impactul asupra mediului al consumului de carne din Statele Unite. Adică 64 de milioane de tone de CO2, respectiv condusul a circa 13 milioane de mașini timp de un an.
Calcule bazate pe „numeroase ipoteze inexacte”, contestă însă Kelly Swanson, profesor de nutriție a animalelor la universitatea din Illinois. „Majoritatea hranei pentru animale provine din subproduse ale industriei alimentare umane”.
Câini mari vs pisici mici
„Astăzi, impactul CO2 al alimentației convenționale industriale pentru animalele de companie este neglijabil”, crede și Sébastien Lefebvre, de la școala veterinară VetAgro-Sup din Lyon.
Acest aspect va deveni o problemă doar când omul „va înceta să risipească” mâncarea sau va deveni „complet vegetarian”, ironizează el. În așteptare, bucățile de carne care „nu arată bine” sau organele în fața cărora oamenii strâmbă din nas pot fi „valorizate pentru carnivorele domestice”.
Gregory Okin nu crede însă că acest argument stă în picioare: „Am călătorit destul prin lume pentru a ști că unele lucruri pe care nu le consum alții le mănâncă cu plăcere”.
Între altele, „în anumite țări precum Olanda (…) există carne produsă pentru consumul animalelor”, asigură Pr Pim Martens, de la universitatea din Maastricht.
Cu toate acestea, „ca și pentru oameni, amprenta de carbon depinde de locul în care trăiești în lume”, explică cercetătorul. Potrivit unui studiu publicat în 2019, un câine de talie medie (10 – 20 kg) emite pe întreaga durată a vieții între 4,2 și 17 tone de CO2 dacă trăiește în Olanda, între 3,7 și 19,1 tone în China și doar 1,5 – 9,9 tone în Japonia.
În teorie, 10 tone de CO2 reprezintă circa două mașini conduse timp de un an, dar cercetătorul refuză orice comparație: „Asta ar însemna că dacă nu ai câine sau pisică poți avea un SUV sau poți conduce în exces mașina? Nu are niciun sens”.
Cercetătorii par de acord cel puțin asupra unui lucru: un câine mare, care mănâncă mai mult, are o amprentă de carbon mai mare decât o pisică.
Vegetarianism sau insecte
O dată problema pusă, ce soluții pot fi luate în calcul pentru stăpânii îngrijorați de impactul iubitului animal de companie asupra planetei ? Să renunțe la el ? Nu se pune problema, răspund cercetătorii, care fac apel la luarea deciziilor în cunoștință de cauză.
„Nu este negru sau alb. Pisicile și câinii sunt legați de multe lucruri pozitive”, precum efectele psihologice benefice, insistă Pim Martens.
Adoptarea unui hamster sau a unei păsări, cum sugerează Gregory Okin ? „Poate că, strict din punctul de vedere al amprentei de carbon, ar trebui să preferăm o șopârlă sau un păianjen” dar „interacțiunea nu este aceeași”, glumește Pr Martens, el însuși proprietarul unei pisici.
O soluție, pentru planetă dar și pentru animal, este să nu fie hrănit de manieră excesivă. Există și experți care pledează pentru încorporarea altor surse de proteine în regimul animalelor de companie, precum insectele. Dar și aici opiniile sunt divergente în ceea ce privește impactul asupra mediului al crescătoriilor specifice destinate alimentației animale.
În ceea ce privește transformarea animalului de companie într-un vegetarian, „teoretic nu este imposibil pentru un câine”, sub control veterinar, arată Sébastien Lefebvre, care avertizează însă asupra riscului de a-ți ucide pisica, un adevărat carnivor.
Un carnivor cu instinct de vânătoare responsabil de o „catastrofă ecologică”, dar de altă natură, avertizează el. „Un masacru în jurul casei tale: păsări, șoareci, șopârle …”.
