Așa s-a prezentat organizația la autoritatea pentru reglementare climatică din California, pentru intra în programul statului de compensare a tăierilor de păduri.
Air Resources Board (ARB – Consiliul pentru Resursele Aerului) din California a stabilit un sistem care să exploateze potențialul arborilor de a absorbi și stoca dioxid de carbon (pe scurt, carbon) și a ajuta statul să-și atingă obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Programul permite proprietarilor de păduri ca Massachusetts Audubon să câștige așa-numite carbon-credite pentru conservarea copacilor. Fiecare credit reprezintă o tonă de CO2. Poluatorii din California, cum sunt companiile petroliere, cumpără aceste credite ca să poată emite mai mult CO2 decât le permit legile statului. Teoretic, schimbul ar trebui să echilibreze creșterea generală de CO2 în atmosferă.
ARB a acceptat în program proiectul Massachusetts Audubon, obligând organizația nonprofit să conserve pădurile timp de un secol în loc să le pună la pământ, drept pentru care a primit peste 600.000 de credite. Marea majoritate au fost vândute de intermediari către companii de petrol și gaze. Grupul a încasat cam șase milioane de dolari din vânzări, afirmă omul de știință Tom Lautzenheiser de la Massachusetts Audubon.
Pe hârtie, afacerea a fost un succes. Producătorii de combustibili fosili au putut să emită mai mult CO2 și să respecte legile statului California. Mass Audubon a câștigat bani cu care a mai cumpărat pământuri pentru conservare și a angajat nou personal care să lucreze la salvarea climei.
Dar ar fi mers la fel de bine pentru climă doar dacă Mass Audubon ar fi fost o companie de exploatare forestieră. Proiectul nu putea să atingă vreun nivel de reducere de emisii de carbon pentru că organizația a obținut credite pentru păduri care n-au fost niciun moment în pericol de exploatare agresivă. Iar de fiecare dată când un poluator folosește un credit care de fapt nu salvează nicio tonă de carbon, emisiile cresc, sabotând scopul programului.
Pentru ca sistemul din California să funcționeze, experții pieței carbonului spun că programul trebuie ssă genereze economii de carbon care nu s-ar fi obținut altfel. Dacă Mass Audubon își propusese să conserve pădurile, programul de credite-carbon a plătit ca să salveze copaci care nu au fost niciodată în pericol.
Conceptul în cauză este cunoscut drept „adiționalitate”. Și în centrul dezbaterii despre cum creează reglementatorii regulile este dacă programul de compensare din California chiar aduce benficii mediului.
Pentru ARB nu sunt importante intențiile proprietarului de pământ. Câtă vreme pădurea ar fi putut fi tăiată în legalitate, nu se pierd bani și nu se depășesc practicile obișnuite de exploatare din regiune, regulile agenției tratează economiile pentru atmosferă ca și cum ar fi reale.
Unii cercetători argumentează că metodele statului le permit proprietarilor de păduri să primească credite pentru copaci care n-au fost niciodată în pericol.
Organizația nonprofit CarbonPlan din San Francisco aduce dovezi că așa se petrece. Arată că proprietarii maximizează în serie numărul arborilor pe care afirmă că i-ar putea tăia dacă n-ar primi credite-carbon, chiar dacă au puține precedente de exploatare sau au misiuni declarate în opoziție totală cu asemenea practici.
Cercetătorii spun că programul ar putea exagera semnificativ volumul economiilor de carbon obținute.
„Șablonul aproape universal pe care-l observăm în date”, spune Danny Cullenward, director pentru politici la CarbonPlan și coautor al studiului, coroborează îngrijorări că „aceste proiecte nu aduc beneficii reale pentru climă.”
Concluzia este o parte dintr-un amplu studiu care spune că programul a emis zeci de milioane de carbon-credite care nu s-au regăsit în beneficii reale. Aceste credite-fantomă au fost rezultatul unor calculații ultrasimplificate ale nivelurilor medii de carbon din păduri.
ARB și-a apărat programul și aprobarea proiectului Mass Audubon.
Agenția spune că proiectul a întrunit criteriile de adiționalitate ale agenției. Ar fi „nerealist și nepractic” să se elaboreze reguli care să ceară oficialilor „de-a dreptul să citească mințile fiecărui dezvoltator de proiect”, a spus David Clegern, un purtător de cuvânt al agenției.
Clegern a amintit că grupuri ecologiste au dat în judecată ARB pentru programul de compensare a pădurilor în 2012. O curte de apel a decis că agenția a interpretat corect legea care definea adiționalitatea în acest mod.
„Ne-am judecat și am câștigat dreptul de a defini cum o face programul și de a-l implemnta așa cum am făcut-o”, a spus Clegern. „Studiul lor judecă programul Californiei după standardele lor, care n-au bază legală.”
Oricât de improbabilă ar fi ideea că un grup conservaționist ar permite exploatarea unei asemenea cantități de lemn, oficialii de la Mass Audubon spun că ei doar au respectat regulile statului pretinzând că societatea ar putea tăia atât de mult din pădure.
Mass Audubon „n-ar fi făcut asta”, a spus Lautzenheiser într-un interviu, „dacă am fi simțit că beneficiile pentru atmosferă nu sunt reale.”
Când a fost întrebat dacă organizația nonprofit ar fi exploatat la nivelul decsris în documente, Lautzenheiser nu a răspuns direct. „Nu suntem de acord cu insinuarea. Suntem încrezători că proiectul aduce un beneficiu net de carbon pentru atmosferă deoarece întrunește toate cerințele de adiționalitate” ale programului din California, a spus el. „Mass Audubon participă la acest program cu bună credință, a realizat un proiect după toate standardele relevante, iar prin proiect și-a reafirmat angajamentul de protejare pe termen lung a pădurilor.”
