„Deși oamenii de știință identifică în general purtătorii unor astfel de amulete ca fiind creștini sau gnostici, faptul că amuleta a fost găsită într-o așezare evreiască aflată în apropierea unei sinagogi arată că proprietarul ei era un evreu, mai spune Klein.
Acest tip de amuletă era relativ obișnuit la vremea respectivă în regiunea Galileei (în prezent, Liban); ele mai sunt uneori cunoscute ca variante a ”Sigiliului lui Solomon”, numit după legendarul rege israelit. O parte prezintă figura unui călăreț pe un cal în galop, împungând cu o suliță o figură feminină.
Amuleta a fost produsă pentru a-l proteja de blesteme și demoni pe cel care o poartă, ea fiind eficace și împotriva ”ochiului rău” – o credință străveche potrivit căreia unii vraci pot arunca blesteme asupra cuiva doar cu ajutorul privirii.
Legenda ochiului rău:
A existat o stanca in mijlocul marii care nici cu ajutorul a o suta de oameni nu a putut fi miscata sau sparta. La marginea marii era un orasel unde traia un barbat despre care se spunea ca avea „ochiul rau” (Nazar). Dupa multa munca, oamenii din oras l-au adus pe acest om in fata stancii si cum s-a uitat la ea a exclamat: „Dumnezeule! Ce stanca mare!” In momentul in care a spus asta, s-a vazut o fisura, s-a auzit un zgomot puternic si stanca s-a crapat.
