Situl se află la cel puțin 80 de kilometri distanță de locul unde astfel de fosile ar trebui să existe.
Nu există nicio dovadă concludentă cu privire la motivul pentru care dinții au fost strânși însă aceștia ar putea să fi făcut parte dintr-o colecție ce data de pe vremea regelui Solomon.
Aceeași echipă care a făcut descoperirea inițială a găsit și alte descoperiri similare ce nu pot fi explicate în locuri din Iudeea antică.
Descoperire neobișnuită
Dinții au fost îngropați în materiale folosite pentru umplerea unei pivnițe a unei locuințe primitive înainte ca aceasta să fie convertită într-o casă mare din Epoca Fierului. Casa se afla în Orașul lui David, unul dintre cele mai vechi locuri din Ierusalim, aflat astăzi în satul palestinian Silwan.
Dinții au fost găsiți alături de oase de pește aruncate ca deșeuri alimentare în urmă cu 2.900 de ani și alte materiale găsite în locuri folosite ca gropi de gunoi.
În mod interesant, fosilele au fost găsite alături de sute de „bullae” – obiecte folosite pentru sigilarea unor scrisori și pachete confidențiale – lucru ce sugerează o posibilă legătură cu o clasă administrativă sau de guvernare la un moment dat din trecut.
În mod obișnuit materialele arheologice sunt datate în funcție de stratul și contextul în care sunt găsite, astfel că inițial cercetătorii au presupus că dinții erau din aceeași perioadă cu restul obiectelor descoperite.
„Am presupus la început că dinții de rechin erau rămășițe ale mâncării aruncate în urmă cu 3.000 de ani dar când am trimis lucrarea spre publicare un recenzor ne-a atras atenția că unul dintre dinți ar putea proveni de la un rechin din Cretacicul Târziu care a dispărut în urmă cu cel puțin 66 de milioane de ani”, relatează dr. Tuetken.
„Ne-au trimis înapoi mostrele și după măsurarea materiei organice, compoziției elementelor și cristalinității dinților s-a confirmat într-adevăr că dinții de rechin erau într-adevăr fosile. Compoziția puternică a izotopilor de stronțiu indică o vârstă de aproximativ 80 de milioane de ani. Acest lucru a confirmat că toți cei 29 de dinți găsiți în orașul lui David sunt fosile din Cretacicul Târziu – contemporan cu dinozaurii”, afirmă cercetătorul.
„Mai mult, ele nu au fost pur și simplu scoase din rocile de sub sit ci probabil au fost transportate de departe, posibil din Negev, aflat la cel puțin 80 de kiloemtri distanță, unde fosile similare sunt găsite”.
Modă în Epoca Fierului?
Ulterior descoperirii inițiale, echipa de cercetători a găsit dinți de rechin fosilizați și în alte locuri din Israel la siturile din Migne și Mareșa. Și acești dinți au fost probabil mutați din locațiile lor originale.
„Ipoteza noastră este că dinții au fost strânși de colecționari dar nu avem nimic care să confirme asta. Nu există urme de uzură care să arate că au fost folosiți ca unelte și nici găuri care să indice că erau bijuterii”, relatează Tuetken.
„Știm că există și astăzi o piață pentru dinți de rechin, așadar se poate ca în Epoca Fierului să fi fost la modă colectarea unor astfel de obiecte. Era o perioadă de bogății la Curtea Iudeii. Însă este ușor să adaugi 2 cu 2 să îți dea 5. Probabil nu vom ști niciodată cu siguranță”, conchide acesta.
Dinții de rechin au fost identificați ca aparținând mai multor specii ce trăiau în perioada Cretacicului Târziu, inclusiv de la un grup dispărut numit Squalicorax.
Squalicorax, care atingea o lungime de 2-5 metri, a trăit doar în perioada Cretacicului Târziu (aceeași perioadă în care au trăit și ultimii dinozauri) și a fost stabilit ca punct de referință în datarea fosilelor.
Citește și:
