Coborârea verticală de 25 de metri a dus la descoperirea a mii de oase de la cel puțin 24 de adulți (bărbați și femei cu vârsta de 15 ani sau mai mult) și patru copii care au fost depuși acolo în cel puțin două ocazii, au raportat cercetătorii într-un nou studiu.
Sute de artefacte metalice – bijuterii, arme și sape, făcute din fier local și cupru importat – zăceau lângă rămășițe, sugerând bogăția și statutul oamenilor care erau îngropați acolo.
Richard Oslisly, un arheolog al Centrului Național Francez pentru Cercetări Științifice (CNRS) din Paris, a descoperit peștera Iroungou din provincia Ngounié din Gabon în 1992.
Oslisly a investigat prima dată peștera în 2018, iar accesul la spațiul subteran a fost atât de dificil încât arheologii au explorat adâncimile sale în doar patru expediții de atunci, conform studiului.
„Există foarte puține situri cu rămășițe umane arheologice pentru această regiune”, a declarat autorul principal al studiului și cercetătorul CNRS, Sébastien Villotte, pentru Live Science.
„Faptul că aici au fost îngropați copii, adolescenți, bărbați adulți și femei, cu atât de multe artefacte – mai mult de 500! – a fost uimitor”.
Oamenii de știință au fotografiat și scanat cu laserul interiorul peșterii și locurile de înmormântare, astfel încât să poată reconstrui peștera și conținutul acesteia în 3D. Ei au colectat probe din oasele picioarelor pentru datarea cu radiocarbon – determinând vârsta unui obiect prin compararea raporturilor de izotopi de carbon radioactivi – dar au lăsat toate rămășițele umane acolo unde au fost găsite.
Peștera conținea patru niveluri și toate dețineau oase datând din secolele XIV și XV. Deși oasele erau amestecate, oamenii de știință au remarcat că toate scheletele erau complete, „sugerând că cadavrele, mai degrabă decât oasele uscate, erau fie aruncate de sus, fie coborâte în peșteră”, au scris autorii studiului.
Lângă schelete, existau și o mulțime de obiecte de înmormântare, cum ar fi brățări și inele; topoare și cuțite; peste 100 de scoici marine; și zeci de dinți de carnivor străpunși.
Eliminarea deliberată a incisivilor
Dintre rămășițele umane, craniile au fost de un interes deosebit pentru cercetători, deoarece tuturor maxilarelor superioare intacte le lipseau dinți specifici: incisivii -central și lateral – patru dinți chiar în fața gurii. Toate orificiile goale ale dinților au prezentat semne de vindecare după extracții – cunoscute sub numele de resorbție alveolară – indicând faptul că dinții au fost îndepărtați în timp ce proprietarii lor erau încă în viață și găurile au avut suficient timp să se vindece înainte ca oamenii să moară.
În 2016, o altă echipă de arheologi a găsit cranii modificate în mod similar, lipsind și dinții din față, în peștera Lapa do Santo din Brazilia. Dar, în cazul rămășițelor braziliene, care datează de acum aproximativ 9.000 de ani, dinții au fost extrași după moarte în ritualuri de înmormântare, a raportat anterior Live Science.
Modificarea dentară este un obicei bine documentat la nivel mondial, „mai ales în Africa”, a spus Villotte.
„Multe motive diverse sunt susținute pentru îndepărtarea dinților de către persoanele care au practicat-o”, a adăugat el. Uneori, aceste motive includ modificarea feței – extragerea dinților pentru a schimba forma sau aspectul feței. Craniile Iroungou în mod clar nu au fost modificate ca parte a unui rit de înmormântare, având în vedere că gingiile s-au vindecat, a spus Villotte.
Deoarece extracțiile din peștera Gabonului erau simetrice și implicau aceiași dinți în toate fălcile scheletelor, probabil că au fost îndepărtați „în contextul unor practici culturale” pentru această populație, au spus oamenii de știință în studiu, potrivit Live Science.
