Haibatullah Akhundzada, liderul suprem
Molahul Haibatullah Akhundzada a fost numit în fruntea talibanilor în mai 2016 într-o rapidă tranziţie a puterii, la câteva zile după moartea predecesorului său, Mansour, ucis de o dronă americană în Pakistan.
Înainte să fie numit, se ştiau puţine lucruri despre Akhundzada, până atunci mai versat în chestiuni judiciare şi religioase decât în arta militară. Deşi acest erudit se bucura de o mare influenţă în cadrul insurecţiei al cărei sistem judiciar îl conducea, unii analişti estimau că rolul lui în fruntea mişcării ar fi mult simbolic decât operaţional.
Fiul unui teolog, originar din Kandahar, inima ţinutului pashtun din sudul Afganistanului şi leagăn al talibanilor, Akhundzada a obţinut repede un angajament de loialitate din partea lui Ayman al-Zawahiri, şeful Al-Qaida.
Egipteanul l-a numit „emirul credincioşilor”, o denumire care i-a permis să-şi stabilizeze credibilitatea în universul jihadist.
Akhundzada a avut delicata misiune de a-i unifica pe talibani, divizaţi de o violentă luptă pentru putere după moartea lui Mansour şi dezvăluirea că ei ar fi ascuns timp de ani de zile moartea fondatorului mişcării, mulahul Omar.
El a reuşit să menţină coeziunea grupului şi a continuat să fie mai curând discret, limitântu-se să difuzeze rare mesaje anuale cu ocazia sărbătorilor islamice.
Mulahul Baradar, cofondatorul
Abdul Ghani Baradar, născut în provincia Uruzgan (sud) şi care a crescut la Kandahar, este cofondatorul mişcării talibanilor împreună cu mulahul Omar, decedat în 2013, dar a cărui moarte a fost ascunsă timp de doi ani.
Ca şi a multor afgani, viaţa sa a fost transformată de invazia sovietică în 1979, care a făcut din el un mujahedin, şi se crede că el a luptat alături de mulahul Omar.
În 2001, după intervenţia americană şi căderea regimului talibanilor, el a făcut se pare parte dintr-un mic grup de insurgenţi dispuşi la un acord în care recunoaşteau administraţia de la Kabul. Dar această iniţiativă s-a dovedit neproductivă.
El era şeful militar al talibanilor când a fost arestat în 2010 la Karachi, în Pakistan. A fost eliberat în 2018, în primul rând sub presiunea Washingtonului.
Ascultat şi respectat de diferite facţiuni talibane, el a fost apoi numit şef al biroului lor politic, situat în Qatar.
De acolo, a condus negocierile cu americanii, care au dus la retragerea forţelor străine din Afganistan, apoi la negocieri de pace cu guvernul afgan, care nu s-au soldat cu nimic.
Sirajuddin Haqqani, şeful reţelei Haqqani
Fiul unui celebru comandant al jihadului antisovietic, Jalaluddin Haqqani, Sirajuddin este şi numărul doi al talibanilor şi şeful puternicei reţele care poartă numele lui de familie.
Reţeaua Haqqani, fondată de tatăl lui, este considerată teroristă de către Washington, care a considerat-o întotdeauna ca pe una din cele mai periculoase facţiuni care luptau cu trupele americane şi ale NATO în ultimele două decenii în Afganistan.
Reaţeaua este cunoscută pentru că recurge la kamikaze şi i s-au atribuit unele din atacurile cele mai violente comise în Afganistan în ultimii ani.
El a fost acuzat şi că a asasinat anumiţi înalţi oficiali afgani şi că a ţinut ostatici occidentali, înainte de a-i elibera contra unei răscumpărări, sau prizonieri, ca soldatul american Bowe Bergdahl, eliberat în 2014 la schimb cu cinci deţinuţi afgani din închisoarea de la Guantanamo.
Cunoscuţi pentru independenţa lor, îndemânarea în luptă şi afacerile lor profitabile, membrii Haqqani au fost se pare însărcinaţi cu operaţiuni ale talibanilor în zonele muntoase din estul Afganistanului şi au o puternică influenţă asupra deciziilor mişcării.
Mulahul Yaqoub, moştenitorul
Fiul mulahului Omar, Yaqoub, este şeful puternicei comisii militare a talibanilor, care decide orientările strategice în războiul contra guvernului afgan.
Ascendenţa lui şi legăturile cu tatăl lui, care era obiectul unui adevărat cult ca şef al talibanilor, fac din el o figură unificatoare în cadrul unei mişcări largi şi diverse.
Sunt persistente speculaţiile privind rolul lui exact în mişcare. Unii analişti estimează că numirea sa în fruntea acestei comisii în 2020 nu era decât pur simbolică.
Citește și:
