Esenţial pentru acest efort este oferirea de alternative ţărilor care au devenit nemulţumite de parteneriatele diplomatice occidentale.
Al doilea Summit Rusia-Africa este programat pentru 2022. La summitul inaugural de la Sochi din 2019, preşedintele Vladimir Putin a jurat că Rusia ”nu va participa la o nouă ”repartizare ”a bogăţiei continentului, ci mai degrabă, se va angaja într-o competiţie pentru cooperarea cu Africa.
Prin intermediul ONU, Rusia a oferit, de asemenea, ajutor sub formă de asistenţă medicală şi medicală, alături de sprijinul său comercial, economic şi militar în creştere de pe continent. Numai în ultimele două luni, Rusia a semnat acorduri de cooperare militară cu Nigeria şi Etiopia, cele două naţiuni fiind cele mai populate din Africa.
Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm estimează că Africa a atras 18% din exporturile ruseşti de arme între 2016 şi 2020. Mercenarii ruşi au oferit, de asemenea, asistenţă directă guvernelor din Libia şi Republica Centrafricană (RCA), potrivit ONU. Cu toate acestea, Kremlinul a negat legăturile cu grupul Wagner, o organizaţie paramilitară despre care ONU afirmă că ar ajuta la încălcarea drepturilor omului în regiune.
”Un grup de instructori ruşi a fost trimis în RCA la cererea liderilor săi şi cu ştiinţa Comitetului de sancţiuni al Consiliului de Securitate al ONU asupra RCA, înfiinţat prin Rezoluţia 2127”, a declarat în iulie o declaraţie a ministerului rus de externe. Niciunul dintre ei nu ar fi luat parte la operaţiuni de luptă.
Reuters a relatat în iulie că parlamentarii americani au blocat o vânzare planificată de 1 miliard de dolari către Nigeria, din cauza acuzaţiilor de încălcare a drepturilor omului de către guvern. Mai puţin de o lună mai târziu, Rusia a semnat un acord cu administraţia preşedintelui Muhammadu Buhari pentru a furniza echipament militar, instruire şi tehnologie forţelor nigeriene.
Deşi, din punct de vedere istoric, a fost un partener diplomatic şi comercial cheie al SUA, guvernul lui Buhari s-a aflat în contradicţie cu Washingtonul pe fondul protestelor #EndSARS din 2020 şi, din nou, după o recidivă recentă cu Twitter.
Între timp, grupări militante islamiste precum Boko Haram şi Statul Islamic au continuat să facă ravagii în nord-estul ţării. Această confluenţă de factori care deschide calea pentru construirea influenţei ruse a avut loc şi în Etiopia.
Rusia a oferit sprijin guvernului prim-ministrului Abiy Ahmed după ce guvernele occidentale au respins răspunsul militar al forţelor sale la o insurgenţă din nordul Tigray. Etiopia a simţit, în special, că SUA se aliniază cu Egiptul în disputa în curs asupra Marelui Baraj al Renaşterii Etiopiene.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a evocat în continuare nemulţumirea Addis Abeba, în martie, acuzând forţele Tigray de ”epurare etnică”. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, s-a întâlnit apoi cu omologul său etiopian Demeke Mekonnen, în iunie.
Moscova a continuat cu desfăşurarea observatorilor electorali în Etiopia, în timp ce UE şi-a retras observatorii, invocând ”violenţa continuă în toată ţara, încălcările drepturilor omului şi tensiunile politice, hărţuirea lucrătorilor din mass-media şi reţinerea membrilor opoziţiei”.
Rusia a furnizat arme strategice atât ca potenţială apărare împotriva oricărei intervenţii egiptene asupra GERD, cât şi pentru a ajuta forţele guvernamentale din Tigray. ”Prigresele realizate de Forţa de Apărare Tigray (TDF), care a capturat părţi din regiunile Afar şi Amhara în ultimele săptămâni, fac ca furnizarea armelor atât de necesare să devină cu atât mai importantă pentru Addis Abeba, iar Moscova se va obliga probabil la o astfel de cerere, posibil pe baza sistemului de cumpără acum plateşte mai târziu ”, a declarat Louw Nel, analist politic senior la NKC African Economy.
Etiopia şi Rusia au semnat în iulie un acord de cooperare militară în iulie, axat în mod special pe transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Cu toate acestea, Nel a menţionat că Etiopia va fi ”precaută să permită ca personalul rus să fie desfăşurat acolo în orice altceva decât o capacitate de instruire”. Ministerul rus de Externe nu a fost disponibil imediat pentru comentarii atunci când a fost contactat de CNBC.
