Unii oameni de știință pictează o imagine a unei sălbăticii curate și a unei abundențe de specii, de la cele familiare la cele nu atât de familiare. „Cred că ar fi un loc cu mult mai multă vegetație, cu o multitudine de animale, de dimensiuni mari răspândite pe toate continentele, cu excepția Antarcticii”, a declarat Trevor Worthy, paleontolog și profesor asociat la Universitatea Flinders din Australia, pentru Live Science.
O lume fără oameni moderni ar putea însemna, de asemenea, că rudele noastre umane dispărute, cum ar fi oamenii de Neanderthal, ar mai fi în jur. Și ei, fără îndoială, ar fi schimbat și peisajul.
Oamenii au modelat lumea în detrimentul multor specii, de la pasărea dodo (Raphus cucullatus) până la tigrul tasmanian (Thylacinus cynocephalus), pe care l-am dus la dispariție prin activități precum vânătoarea și distrugerea habitatului.
Rata de dispariție pe Pământ astăzi este de peste 100 de ori mai mare decât ar fi fără oameni, după cele mai conservatoare estimări și nu a fost mai mare de atât de la evenimentul de extincție din Cretacic-Paleogen (K-Pg), care a distrus aproximativ 80% din speciile de animale, inclusiv dinozaurii acum 66 de milioane de ani. Cu alte cuvinte, oamenii lovesc această planetă ca un asteroid, iar praful încă se depune pe măsură ce fauna sălbatică continuă să scadă.
„Străbunicul meu a putut observa stoluri de mii de perusi în peisajele naturale, bunicul meu a văzut stoluri de o sută, tatăl meu a văzut câteva și sunt norocos dacă pot vedea doi în păduri”, a spus Worthy.
Declinul naturii condus de oameni indică faptul că Pământul ar fi un loc mult mai sălbatic fără noi, cu unii giganți pierduți, cum ar fi moa supraviețuind și prosperând.
Acest grup de păsări asemănătoare struților, dintre care unele ajungeau până la 3,6 metri înălțime și 250 de kilograme, a evoluat în Noua Zeelandă de-a lungul a milioane de ani. În 200 de ani de la sosirea oamenilor pe pământurile acestor păsări în urmă cu 750 de ani, toate cele nouă specii de moa au dispărut, împreună cu cel puțin alte 25 de specii de vertebrate, inclusiv vulturii lui Haast (Hieraaetus moorei) care vânau moas, potrivit Worthy..
Moa și vulturii lui Haast sunt exemple recente de animale mari ale căror exctincții sunt definitiv legate de activitățile umane, cum ar fi vânătoarea nesustenabilă și introducerea speciilor invazive în noi habitate.
