În timp ce Rusia își petrecea o mare parte a anului 2021 masând trupe la granița cu Ucraina, o știre importantă a trecut aproape neobservată. În acest răstimp în care președintele rus Vladimir Putin amenința Ucraina, Rusia a suferit cel mai mare declin natural al populației sale de după al doilea război mondial, pierzând 997.000 de locuitori între octombrie 2020 și septembrie 2021.
Chiar dacă victimele pandemiei au fost numeroase în Rusia – și probabil cifrele raportate au fost mult inferioare celor reale -, nu a fost vorba de o anomalie unică. A fost doar o primă salvă de atenționare cu privire la o tendință pe termen lung care se va manifesta mult mai evident pe parcursul următorului deceniu. Rusia e pe cale să intre într-o perioadă îndelungată și dureroasă de declin demografic intern – care îi va obstrucționa ambițiile expansioniste pe plan extern.
Rădăcinile acestui declin demografic se regăsesc în anii ’90 și în haosul provocat în Rusia de tranziția post-sovietică de la o economie planificată la centru la una de piață, capitalistă. Cel mai longeviv impact l-a avut însă colapsul concomitent al ratelor natalității. În perioada 1993-2007 rata fertilității (definită drept numărul de copii pe care o femeie îi are pe parcursul vieții) a coborât sub 1,5, cu mult sub rata de substituție de 2,1, necesară pentru menținerea populației la o cifră stabilă.
Efectele acestui colaps dramatic și prelungit al natalității încep acum să devină evidente. O scurtă privire la piramida populației Rusiei ilustrează acest efect indirect. În prezent trăiesc în jur de 12,5 milioane de ruși de 30-34 de ani, născuți aproape de momentul destrămării URSS. Însă rușii de 20-24 de ani, născuți în haosul de la sfârșitul anilor ’90, sunt în număr de numai 6,5 milioane.
Această bază mai mică a populației capabile să se reproducă înseamnă că natalitatea este aproape destinată să intre în declin. Și exact acest lucru s-a întâmplat; după o efemeră perioadă de spor natural al populației la mijlocul anilor 2010, populația Rusiei a început din nou să scadă în 2019. Și va continua s-o facă mult timp de acum înainte, în viitorul previzibil.
Această prognoză demografică sumbră a devenit chiar și mai gravă o dată cu apariția pandemiei. Faptul că Kremlinul a minimalizat inițial pericolul ei și a diseminat dezinformare în privința vaccinurile în tot Occidentul pare să fi dus la o reacție adversă asupra propriei populații, a cărei rată de vaccinare e acum una dintre cele mai mici din lumea dezvoltată.
Vaccinarea slabă, cuplată cu atitudinea de laissez faire în privința pandemiei și sistemul medical șubred, au contribuit la una dintre cele mai mari rate ale mortalității de pe urma Covid-19 din lume. Guvernul rus a numărat până acum vreo 300.000 de decese, însă o estimare mai credibilă a săptămânalului The Economist avansează cifra de 1 milion, ceea ce i-ar acorda Rusiei distincția dubioasă de a avea mai multe decese per capita decât oricare altă țară, cu excepția Bulgariei. Recentul declin demografic al Rusiei a început înainte de pandemie, dar pandemia l-a exacerbat semnificativ.
E posibil ca imigrația să mai amelioreze perspectivele demografice deprimante. Rusia se bazează de multă vreme pe imigrația din fostele republici sovietice pentru a compensa declinul natural al populației, iar în ultimii ani și-a întețit eforturile de a încuraja rușii de pretutindeni – din Ucraina și până în Uruguay – să imigreze.
Dar până și acest aspect pozitiv își are limitele sale. Pandemia i-a lăsat blocați pe loc pe mulți imigranți potențiali. Stagnarea economiei rusești i-a trimis pe alți rușii în căutarea de șanse economice mai bune în alte țări. Și, pur și simplu, cei mai mulți oameni înclinați să emigreze în Rusia au și făcut-o deja. Creșterea imigrației (o perspectivă oricum improbabilă) mai poate ameliora declinul demografic al Rusiei – dar nu-l poate opri.
Această realitate demografică este probabil și cel mai mare factor de constrângere cu care se confruntă ambițiile expansioniste ale lui Putin în Ucraina, din două motive. Orice fel de invazie în Ucraina ar presupune costuri grave în vieți de ruși, ucrainenii fiind acum pregătiți și motivați să opună rezistență unei ocupații rusești, într-un mod în care nu erau în 2014, atunci când Rusia a anexat Crimeea. Ministrul ucrainean al apărării Oleksii Reznikov a afirmat explicit acest lucru, declarând că, deși Ucraina va suferi sigur în cazul unui război, ea totuși „nu va fi singura care-și va plânge morții”. Iar cele mai multe victime rusești ale unui război vor fi soldații de 20-29 de ani – adică fix acea generație restrânsă născută în anii ’90, pe care Rusia cu greu și-ar putea permite s-o sacrifice.
Al doilea factor de constrângere e legat de reacția Vestului la orice acțiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Experții dezbat în continuare eficiența sancțiunilor în sensul modificării comportamentului, însă impactul lor economic e deja limpede. Economia Rusiei rămâne și acum mai mică decât în 2014, atunci când sancțiunile occidentale pentru anexarea Crimeei i-au retezat mai mult de un sfert din PIB.
Iar Occidentul îi mai poate provoca încă multe daune economice: de la suspendarea Rusiei din sistemul SWIFT (care guvernează transferurile bancare internaționale) și până la blocarea Nord Stream 2 (gazoductul dintre Rusia și Germania). Aceste sancțiuni ar determina exporturi de capital și perturbări economice cum nu s-au mai văzut din anii ’90 – contractând și mai mult natalitatea Rusiei într-un moment în care ea ar avea nevoie cu disperare să crească.
Mai degrabă decât doar un factor de constrângere, se poate argumenta că circumstanțele demografice dezavantajoase fac ca Rusia să fie chiar și mai periculoasă. În definitiv, nevoia Rusiei de mai mulți oameni este fără îndoială una dintre considerațiile aflate la baza actualei ei posturi agresive față de Ucraina, iar Putin chiar a declarat că în cea mai mare măsură e neliniștit de perspectiva unei Rusii depopulate – deși ideea că mulți ucraineni ar fi dispuși să devină niște ruși ascultători e în cea mai mare parte o autoamăgire.
Însă demografia Rusiei și umbra lungă a anilor ’90 îi limitează acum drastic Kremlinului spațiul de manevră. Ambițiile Rusiei pentru viitor sunt trase și acum în jos de trecutul ei recent.
