Saptamana aceasta, una dintre temele dominante in spatiul public a fost modul de plata a sumelor acumulate in conturile individuale ale pensiilor private pilon 2, scrie Radu Crăciun pe blogul personal. Dezbaterea a fost legata de masura in care participantii ar trebui sa aiba posibilitatea sa isi scoata toti banii odata sau doar prin plati esalonate lunar, similar pensiei publice. Si va propun sa discutam principiul, lasand la o parte acea perioada de 12 ani, care, din punctul meu de vedere, nu are niciun fundament.
Inainte de a face orice alte consideratii, trebuie sa fac cateva precizari menite sa elimine o importanta suspiciune pe care am vazut-o exprimata nu o data. Pentru un administrator de fonduri de pensii, modalitatea in care se vor plati banii, suma unica sau esalonat, este total irelevanta din perspectiva veniturilor sale. Aceasta deoarece platile esalonate catre participanti vor fi facute de catre entitati dedicate acestui proces. In momentul in care un beneficiar de pensii private pilon 2 va indeplini conditiile de varsta pentru accesarea banilor, fondul de pensii va vira integral suma acumulata catre entitatea platitoare. Cu alte cuvinte, indiferent de cum se va face plata catre beneficiar, pentru fondurile de pensii actuale plata va fi unica, catre fondul specializat in plati. Acestea fiind spuse, sper ca am lamurit faptul ca nu exista vreun interes financiar ascuns pentru promovarea platilor esalonate.
Insa, in calitate de conducator al unui astfel de administrator, da, am o motivatie de a fi avocatul platilor esalonate, dar de cu totul alta natura. Sistemul de pensii private care a avut o functionare ireprosabila pana acum, nu poate fi o poveste de succes decat in masura in care isi va atinge obiectivul pentru care a fost creat, si anume, asigurarea securitatii financiare a romanilor pe perioada cat ei sunt la pensie.
Un esec al atingerii acestui obiectiv ar pune sub semnul intrebarii intregul proiect si cred cu tarie ca ar fi incorect. As incepe prin a aminti ca pilonul 2 a fost conceput ca o solutie de asigurare financiara complementara pilonului 1, adica pensiilor de stat. Odata cu lansarea pilonului 2, contributiile la asigurari sociale au capatat doua destinatii: bugetul de asigurari sociale, pentru plata pensiilor actuale, si fondurile de pensii administrate privat, in conturi individuale. Imperecherea contributiilor, care intra apoi intr-un proces de alocare diferit, ar trebui sa aiba, in oglinda, si imperecherea beneficiilor.
Asta inseamna ca, atata vreme cat pensiile publice sunt achitate cu o periodicitate lunara, in egala masura, si pensiile private ar trebui sa le completeze cu aceeasi periodicitate. De altfel, acesta a fost planul de la bun inceput si discutiile de acum sunt oarecum surprinzatoare. Platile actuale unice sau esalonate pentru o perioada de maxim 5 ani practicate pana acum nu au fost decat o solutie de tranzitie, in conditiile in care stagiile incomplete de cotizare ale celor iesiti din fonduri in aceasta perioada au facut ca sumele stranse sa fie mici. Prea mici pentru a justifica o plata esalonata pe termen mediu si lung.
Sunt insa si voci care sustin ca oamenii ar trebui sa decida ei insisi ce vor sa faca cu banii lor, inclusiv sa primeasca toti banii de pensie intr-o singura plata. La o speranta de viata de aproximativ 15 ani la pensionare, asta inseamna ca un roman cu educatie medie si un stagiu de cotizare complet la P1 si P2 va trebui ca plata unica pe care o va primi, sau o parte din ea, sa o planifice astfel incat sa primeasca 180 de transe lunare care sa completeze pensia publica. Este acesta un scenariu cu adevarat realist? Pentru ca, daca nu o face, consecintele pentru nivelul sau de trai vor fi semnificative.
Cu cat va fi mai batran cu atat va avea mai putini bani. Din acest motiv, cred ca este regretabila rapiditatea cu care lideri de opinie sau politici s-au pronuntat pe o tema atat de importanta si delicata in acelasi timp. Caci planurile care vin din parte unor decidenti altminteri favorabili pensiilor private pot furniza in final un cocktail extrem de toxic care, culmea, ar putea sa ii faca pe romani mai saraci la pensie, nu mai bogati. Este vorba de combinatia contra-intuitiv periculoasa dintre cresterea contributiei la pilonul 2 si posibilitatea unei plati unice.
Cresterea contributiei la pilonul 2 este foarte oportuna, fara doar si poate. Sa ne amintim ca planul initial era ca, pana in 2016, contributia la pilonul 2 sa creasca pana la 6%. A crescut pana la doar 5%, pentru ca ulterior sa scada la 3,75%. Mai nou, intentia laudabila este sa fie crescuta la 4,75%. Insa, combinate cu o plata unica a pensiei, toate aceste cresteri vor crea o problema majora. Cu cat vor fi distribuiti mai multi bani in pilonul 2, cu atat mai putini bani vor ajunge in P1 si mai putine puncte se vor acumula. Un astfel de fenomen nu ar crea nicio problema. Dar cu o singura conditie: ca pilonul 2 sa se plateasca in pereche cu pensia publica pentru a compensa ( cu supramasura) valoarea mai mica a acesteia.
Insa, in conditiile in care s-a permite o plata unica pe care multi oameni o vor folosi pe termen scurt pentru ei insisi, copii sau nepoti, riscul major este ca restul vietii sa traiasca nu dintr-o pensia publica mica, ci dintr-o fractiune dintr-o pensie publica mica. Asa ca mi-as permite sa sugerez ca subiectul platii pensiei private obligatorii sa fie discutat la rece, departe de tentatii populiste sau politicianiste. Doar pe cifre. Da, pentru sanatatea financiara a populatiei, este binevenita o crestere a cotizatiei la pilonul 2, dar haideti sa facem ca si pensia privata sa aiba acelasi regim de plata ca una publica. Caci drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Un weekend placut!
