Într-un anume sens, o realitate virtuală a însoțit mersul omului în istorie. Miturile, basmele, nuvelele (romanele), filmele, teatrul, pictura, etc., oare nu creează o realitate virtuală ce poate inspira, educa? se întreabă profesorul Daniel Dăianu, într-un interviu acordat HotNews.ro pe tema metaversului. Se vorbește mult despre interacțiunea noastră din viitor în acest univers virtual, folosindu-ne de anumite avataruri. De asemenea, se cumpără terenuri în metavers la prețuri care par ireale pentru ceva ce nu există în realitate (cea fizică). Acesta este și motivul pentru care am discutat pe temă cu Daniel Dăianu, încercând să înțelegem și chestiunile economice, respectiv dacă vor avea impact direct asupra noastră.
Declarațiile pe scurt:
• Poți să îți faci o casă în metavers, în care să locuiești fizic, nu cu imaginația? Poți merge într-un restaurant în metavers, în care să ai un dejun, sau o cină?
• Nu văd de ce lumea virtuală a viitorului ar fi deosebită, în esență, de cea de acum
• În fizică există o dezbatere privind existența universurilor paralele. Dar nu așa cum se conturează metaversul.
• Într-un anume sens, o realitate virtuală a însoțit mersul omului în istorie. Miturile, basmele, nuvelele (romanele), filmele, teatrul, pictura, etc., oare nu creează o realitate virtuală ce poate inspira, educa?
• Putem cumpăra online mâncare și apă, dar o aplicație smart de pe mobil nu ne poate oferi hrana fizică, poate numai iluzii. Iar cu iluzii legate de existența fizică nu poți trăi la nesfârșit
• Partea virtuală, chiar dacă ar include multe tranzacții pecuniare, nu văd cum poate căpăta întâietate – chiar dacă tranzacțiile din spațiul virtual ar depăși ca pondere pe cele din ceea ce numim economia reală
• Poți trăi fără telefon și internet, dar nu fără mâncare, apă, căldură.
• Numai dacă ingineria genetică ar transforma omul în altceva, într-un soi de android am putea concepe o altă relație între el și natură
• Nu văd cum ne-am elibera de relațiile dintre noi, de competiție, de proprietate, de tot ceea ce înseamnă evaluarea beneficiilor în raport cu costuri, resurse consumate
Este aiurea să crezi că poți trăi și într-o altă realitate ca și cum ai trece într-un univers paralel
Întrebare: Se vorbeste mult despre interactiunea noastră din viitor în acest univers virtual, folosindu-ne de anumite avataruri. Cei care sunt atrași de această lume sunt în special copiii. Unii folosesc de pe-acum aplicații precum Roblox (listată și pe bursa americană). Pe măsură ce cresc, ei vor continua să folosească astfel de platforme. Cum credeți că va fi modelată economia lumii de metavers?
Daniel Dăianu: Nu văd de ce lumea virtuală a viitorului ar fi deosebită, în esență, de cea de acum. De pildă, jocurile video de orice fel (sportive, gen hoții și gardiștii, de noroc, etc.), achizitii online, magazine online (ex: un mall online) nu schimbă datele realității, pe fond.
Un copil avea jucării materiale în trecut; acum este captivat de aplicații video, are ca principal interlocutor un aparat telefonic smart. Ați făcut referire la achiziții de terenuri în metavers. Dar poti să îți faci o casă în metavers, în care să locuiești fizic, nu cu imaginația? Poți merge într-un restaurant în metavers, în care să ai un dejun, sau o cină? Sa nu fim furați de imaginație…
Este aiurea să crezi că poți trăi și într-o altă realitate ca și cum ai trece într-un univers paralel, ca și cum ai fi reîncarnat. În fizică există o dezbatere privind existența universurilor paralele. Dar nu așa cum se conturează metaversul.
Aș mai spune ceva. Într-un anume sens, o realitate virtuală a însoțit mersul omului în istorie. Miturile, basmele, nuvelele (romanele), filmele, teatrul, pictura, etc., oare nu creează o realitate virtuală ce poate inspira, educa? Deși, ai putea argumenta că nu este vorba despre o realitate virtuală propriu-zisa în masura în care obiecte, imagini culturale se contopesc cu viata noastră. După această logică nici realitatea virtuală creată de internet/web, cu toate dezvoltările sale, nu se separă de realitatea fizică.
Este drept că se poate vedea internetul/Web-ul ca modalitate de a scăpa, a te rupe de o lume care nu îți place; este ca și cum ai “consuma halucinante”, scuzați formularea care poate că este exagerată. Mai ales ca internetul deschide poarta către orizonturi noi, fără limite, chiar dacă sunt și efecte nefaste considerabile – vezi scandaluri ce înconjoară mari platforme.
Vom avea două economii? Una virtuală și una reală?
Daniel Dăianu: Avem și acum. Poți gândi economia virtuală, ca arie tranzacțională, ca o extensie a celei reale și care implică și ea resurse, judecare de beneficii și costuri; mă refer la cei care pun la dispoziție plaformele. Să folosec o analogie: metaversul, daca o să apară, poate fi considerat ca o dezvoltare a cuaternizării activității sociale, economice, informatice; în istorie a fost trecerea de la vânătoare la agricultură, apoi la industrie, dezvoltarea serviciilor și informatizării.
Deci nu as face o separare între cele două. Cu cât economia își pierde mai mult din materialitate, cu atât poți spune ca realitatea virtuală devine mai semnificativă.
Dar, cum în piața monetară moneda emisă de bănci centrale stă la baza masei monetare (moneda băncii centrale este numită de altfel “baza monetară”, ce este multiplicată de băncile comerciale) tot astfel putem imagina și relația între economia reală/fizică și cea virtuală.
Și mai intervine un aspect lămuritor: hrana, apa, fără de care nu putem trăi, nu pot fi creații ale lumii virtuale. Da, putem cumpăra online mâncare și apă, dar o aplicație smart de pe mobil nu ne poate oferi hrana fizică, poate numai iluzii. Iar cu iluzii legate de existența fizică nu poți trăi la nesfârșit. Că știința poate să reduca dependența omului de ingrediente materiale este altă poveste.
Care dintre cele două economii va domina?
Daniel Dăianu: În sensul profund, la care am făcut aluzie mai sus, partea virtuală, chiar dacă ar include multe tranzacții pecuniare, nu văd cum poate căpăta întâietate – chiar dacă tranzacțiile din spațiul virtual ar depăși ca pondere pe cele din ceea ce numim economia reală.
Să ne gândim la cele mai mari firme din lume după capitalizare și volum de afaceri – multe sunt prinse în lumea virtuală.
Un exemplu elocvent este achizitia de peste 68 miliarde dolari de catre Microsoft a Activision Blizzard, un dezvoltator de jocuri în spațiul virtual. Prin acest sens profund am în vedere fundamentele pe care s-a clădit civilizația industrială modernă și care înseamna materialitate.
Făcând aceasta afirmație nu subestimez viața spirituală a omului. Poți trăi fără telefon și internet, dar nu fără mâncare, apă, căldură. Numai daca ingineria genetica ar transforma omul în altceva, într-un soi de android am putea concepe o altă relație între el și natură.
Dar și androidul ar avea nevoie de energie ca să funcționeze. Și mai este ceva: nu văd cum ne-am elibera de relațiile dintre noi, de competiție, de proprietate, de tot ceea ce înseamnă evaluarea beneficiiilor în raport cu costuri, resurse consumate. Iar a crede că vom ajunge să trăim ca într-o insulă a artiștilor cum era descrisă într-o scriere a lui de Andre Maurois, este o fantezie.
Metaversul și criptomonedele
Criptomonedele par ca vor juca un rol central în această nouă economie virtuală. O problemă financiară în metavers poate duce la căderea economiei reale în viitor?
Daniel Dăianu: Eu nu le consider monede, ci active financiare, crypto-active. Și la dvs. (Hotnews) am menționat în câteva texte că aceste active au luat amploare după criza financiară izbuncnită în 2008 și pe fondul unei lipse de încredere în autorități publice, în bănci centrale – un fel de “nou aur”.
Ele exprima dorința de a orizontaliza, descentraliza, structuri de coordonare între persone (care este și în constructia intrinsecă a blockchain-ului). Cripto-activele pot fi văzute ca o prelungire a spațiului financiar, a unui “sector umbră”.
Ele pot adăuga riscuri majore în măsura în care pot cauza dereglări mari pe piețe financiare, inclusiv prin contagiune. Ele au creat deja (prin plăți și tezaurizare) circuite paralele cu cele tradiționale și de aceea trebuie să fie reglementate strict. Au și o volatilitate foarte mare. De aceea au fost create variante stable-coins, care, nota bene, se raporteaza la monede emise de bănci centrale, obligațiuni suverane credibile. Măsuri de reglementare trebuie să fie luate și deoarece crypto-activele pot finanța crima organizată, terorismul, traficul de arme și droguri, etc.
Daca crypto-activele sunt reglementate în mod adecvat se diminuează stricăciunile pe care le pot provoca. În plus, apariția monedelor digitale ale băncilor centrale (CBDC) ar trebui să estompeze din avântul, atractivitatea, cripto-activelor, mai ales că acestea din urmă au alura de active speculative și, ceea ce contează cel mai mult, nu au în spate bănci centrale/state.
Întrebarea privind ce s-ar întâmpla dacă ar surveni o problemă financiară în metavers are noimă. Dar nu văd cum am avea o mare problemă în sine fără să existe conexiuni cu economia reală. Dacă, cum gândesc eu, metaversul va face parte dintr-un spațiu economic total, cu reglementări generale privind regimul plăților, intervenția pentru a atenua efecte ale unei probleme financiare izbucnite în metavers ar avea instrumente cunoscute.
