Afară cu agenții de influență ai Federației Ruse din industria energetică națională! Afară cu corupția!

„Patternul agresiunii Federaţiei Ruse, pe lângă şantajul energetic mai cuprinde: dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, impunerea unui sistem autocratic, intruziunea în alegeri, crearea de forţe politice revizioniste şi favorabile Kremlinului, achiziţia de active în industriile strategice, în special cea energetică, ocuparea spaţiului mediatic şi al reţelelor de socializare – asaltul „fake-news” începând de la reţelele de socializare şi până la presa quality generat de „fabricile de troli” ataşate serviciilor de informaţii ruseşti şi dacă este cazul apariţia „omuleţilor verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceştia.”

Cosmin Gabriel Pacuraru Foto: Arhiva personala

Mai sus este un paragraf din cartea mea: „România – Energie și Geopolitică„, publicată acum trei ani. L-am căutat după ce am citit analiza doamnei Otilia Nuțu de zile trecute din Contributors: „România trebuie să se decidă cu cine ține în războiul energetic: cu Rusia sau cu Europa?„, articol pe care vi-l recomand. Nu este treaba noastră să desconspirăm agenții de influență ai Federatiei Ruse care s-au aflat sau care se mai află la guvernare. Ei există! Sunt multe cărți (serioase) care relatează cum a acționat KGB-ul începând cu anii ’20. Sunt multe cărți care analizează cum URSS-ul și mai apoi Federația Rusă și-a infiltrat agenți e influență în stucturile de decizie. Să amintim de fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schroeder și este de ajuns! În România apar fel de fel de informații pe fel de fel de site-uri sau bloguri, care au în spate probabil foști ofițeri, care încearcă să desconspire agenții infiltrati care contaminează societatea românească cu corupția Federației Ruse. (iată un exemplu) Cum tratăm industria de fake-news rusească, așa ar trebui să le tratăm și pe acestea, deoarece nu știm cine este în spatele acestora. Dar există articole scrise de jurnaliști „bătrâni și hârșiți în meserie” care relateaza numai despre formarea a fel de fel de rețele corupte, formate de foști angajați ai instituțiilor de forță (proaspăt pensionați) care își caută legitimarea ca „profesioniști”, ei nefiind altceva decât niște sinecuri avide de „bunăstare individuală”. (alte exemple aici, aici, aici, aici și mai sunt … )

Revenind la agenții de influență din România. Putem să urmărim (de exemplu) ce discuții s-au purtat și cum s-a votat în comisia de specialitate din Parlament când s-a pus problema în toți acești ani când noi am așteptat o legislație favorabilă pentru extracția gazelor naturale din Marea Neagră. Sau cine a organizat demonstrațiile din Bârlad împotriva extracției gazelor de șist. Sau cum a fost inițiată Ordonanța de Urgenta 114. Sau cum și-au umplut conturile anumiți politicieni și decidenți și ce cheltuieli au … (alt exemplu)

Singura abordare pe care o putem avea este cea teoretică și într-un limbaj comun.

Eu am scris în Contributors pe tema „partidei ruse din energie”. (aici și aici) Au contribuit mulți jurnaliști documentați la această temă. (un exempu)

1. Să o luam sistematic: avem un sistem corupt în energie? Avem! Cine l-a amorsat? Greu de zis, eu urmărind industria energetică din 2006, îmi amintesc că nu am suspicionat existența „grupurilor de interese ilegitime” păpușate din afara țării. Da, erau fel de fel de grupuscule: unii au traficat benzină în Iugoslavia, unii au căpușat Hidroelectrica până la insolvență, altii CEO sau CEH. Începând cu 2010 am fost din ce în ce mai atent (când m-am apucat de cercetarea doctorală) și în 2012 (odată cu guvernul Ponta) am depistat primii actori în nebunia demonstrațiilor anti gaze de șist. Bețele în roate companiilor occidentale cu activitatea de prospecțiune și extracție au fost vizibile mai ales în mediul poitic. Se scurg bani! Nu știu unde se duc, dar le-au fost „indicate” izvoarele în presă. (aici colegii de la PROTV spun cât pot în 45 de minute) Am mai scris și eu de involuția din ultimii ani. (aici)

Mai avem industrie petrolieră? Nu! Lucrul acesta l-am sesizat încă din 2011 în primele lucrări publicate în timpul cercetării doctorale. Rezervele, o parte din producție și extracția sunt gestionate de o companie austriacă cu un istoric în relația cu Federația Rusă și banuită că are acționariat rusesc. Extracția și rafinăriile ori s-au închis ori sunt în proprietatea companiilor ce aparțin altor state (Federația Rusă, Kazahstan, Azerbaijan, Ungaria și Austria). Dar cât de austriacă este OMV? Și asta este o problemă. Petrochimia este închisă! Distribuția este de asemeni în mâna altora. Dacă se cartelizează și nu mai vor să distribuie?

Să ajungem la ultimii ani: s-a închis CEH-ul. Ce bine ne-ar fi prins cei 1000 și ceva de MW pe care încă putea să îi mai producă! Să nu uităm că de câteva zile cărbunele este reacceptat de UE. Nici o investiție în 32 de ani în noi capacități securitare de producție de energie electrică. În august am fost în Ucraina și un oficial s-a plâns că de un an așteptă un răspuns la propunerile de colaborare energetică de la oficialii noștri. (aici am scris după ce m-am întors) Cum putem să îi ajutăm pe ucraineni? Azi nu cu mare lucru. Suntem conectați cu Republica Moldova, dar degeaba: conductele construite sunt goale de la punerea în funcțiune. Sunt luni bune de când am analizat situația energetică moldovenească (aici). Nu s-a întâmplat nimic!

Acum câteva luni, Romgazul a ieșit din asocierea Gastrade, care construieste un terminal LNG in Grecia, care va fi legat de sistemul sudic european de conducte care ajunge și în România. Să fie oare o operațiune rusească? Acum câteva ore Germania tocmai a hotărât că va construi un astfel de terminal!

De câțiva ani România a devenit importator net de energie electrică. Acest fapt nu este altceva decât că importăm mascat gaz rusesc, transformat in energie electrică. Unde se duc banii?

Mai nou, autoritățile ne anunță că BRUA va ajuta UE. Cu cei 1,75 miliarde mc / an, cât este capacitatea de intrare în România? Stopați minciuna și manipularea! Și ne mai anunță că România va ajuta și Moldova și Ucraina cu energie electrică. Pai dacă noi nu avem de unde să ne aprovizionăm, cum să îi ajutăm pe alții? Închidem industria națională?

2. Oare putem demonstra că cineva din zona de decizie este sub controlul Kremlinului? În primul rând nu este treaba noastră deoarece nu este în competența celor care mai scriu în presă. În PressHub avem un exemplu. Răzvan Chiruță constată existența a câtorva acțiuni și a câtorva efecte. Da, la o analiză comparativ – istorică, tot ce s-a întâmplat, cel puțin în ultimii 12 ani, este în interesul Federației Ruse. Poate domnia sa să demonstreze ceva? Nu are documente valide, nu poate demonstra nimic, trage doar un semnal de alarmă. Nu este de competența presei să producă probe! Până la urmă și eu trag un semnal de alarmă. A existat vreo sesizare a justiției pe acuzația de trădare? Instituțiile care urmăresc astfel de acțiuni pot demostra trădarea? Nu știm și nu este treaba noastră să răspundem. Treaba noastră este să înțelegem și să explicăm ce se întâmplă în industria energetică. (Alt articol cu care exeplific este aici.)

3. Rusia a impus sisteme autocrate în majoritatea țărilor caucaziene care facilitează acapararea resurselor, producția, comerțul care sunt folosite în interesul Kremlinului. Acum vedem unde s-au dus banii și la ce sunt folosiți.

4. Nu are rost să scriu de intruziunea în alegerile din diversele țări, inclusiv cele din SUA, deoarece au curs tone de cerneală pe această temă.

5. Nici despre apariția forțelor revizioniste favorabile Kremlinului nu scriu. În România avem câteva: AUR și toate partidulețele din jur, latura putinistă a PSD, ALDE, PRO România …

6. Nici despre investițiile rusești în economie … Este deajuns să dau câteva linkuri (aici, aici și aici) în care s-a relatat despre industria energetică, producția de aluminiu, industria sigerurgică și metalurgică.

7. Există o presă prorusească? În sistemul meu de valori, există! Cunosc câțiva jurnaliști pe care îi consider că s-au scrântit deoarece scriu împotriva democrației, împotriva valorilor occidentale și cărora le place Vladimir Vladimirovici. Ei apar in Sputnik și sunt mândrii.

8. Rețelele de socializare sunt pline de știri de doi lei. Sar peste ele dar nu îi banez pe cei care le răspândesc deoarece sunt curios ce mai zice „cealaltă parte”, promotorii de „știri alternative”. Trolii nu prea sunt la mine pe wall, deoarece mă protejez cât pot.

9. Puțin probabil să vedem „omuleții verzi” în România, dar nu exclud. Bănui că există un plan de contracarare a acțiunii acestora în cazul în care aceștia apar de cine-știe-unde și schimbă steagul de pe primăria comunei Y, sau orașului Z. Cred cu tărie că de fapt aceștia sunt prezenți în industria energetică romănească de ceva timp și nu îi recunoaștem deoarece apar la TV, au gulere albe, zâmbesc fermecător, lucrează în instituții de decizie. Citeste continuarea pe contributors.ro