Regretul lui Putin și primejdia de la Washington

Putin trăiește zilele astea cu un mare regret. Nu, nu e vorba de eșecurile militare ruse din Ucraina, de criza economică generată de sancțiunile vestice, de frica pentru siguranța lui personală. Toate pălesc în comparație cu un rateu pe care monstrul de la Moscova nu cred că și-l va ierta vreodată: faptul că nu a invadat Ucraina cât era Trump președinte. Aici trufia i-a fost capcană: și-a spus desigur că așa cum în 2016 a învârtit pe degete alegerile americane după bunul plac, urma să reușească din nou în 2020. Cum ar fi arătat războiul din Ucraina dacă mai era Trump președinte?

Anca TurcuFoto: Arhiva personala

Trump, care în 22 februarie 2022 îl numea pe Putin “geniu” pentru manevrele militare din Donbas. Trump, care, după invadarea Ucrainei l-a numit pe Putin “deștept” și “priceput” și l-a lăudat pentru că “îl joacă pe Biden cum vrea el”. Asta după ce în 2018, la Helsinki, a criticat FBI-ul și serviciile secrete americane, pentru a-l apăra pe Putin, la o conferință comună de presă. Trump care de atâția ani nu face numai apologia, ci și jocurile măcelarului de la Kremlin, și își cere simbria în gura mare. În 2016 cerea Rusiei să o saboteze pe Hillary Clinton cu găselnița e-mailurilor ascunse, iar numai acum câteva zile, i-a pretins lui Putin să-l ajute în a-l discredita pe fiul actualului președinte, Hunter Biden.

Trump, care întâi a sabotat, apoi a condiționat asistența militară pentru Ucraina în valoare de 400 de milioane de dolari, în celebra convorbire telefonică din iulie 2019 cu Zelenski, de ajutorul acestuia în a-l denigra pe Joe Biden în timpul campaniei pentru Casa Albă. Fapta care l-a făcut să fie pus sub acuzare de către Camera Reprezentaților. Trump, care a purtat o continuă campanie de ponegrire a Ucrainei, acuzând-o de tot felul de mârșavii, inclusiv de ceea ce reușiseră de fapt rușii, adică manipularea alegerilor americane din 2016. Trump, ai cărui oameni au făcut jocurile politice ale Kremlinului la Kiev, susținând partide și politicieni pro-ruși precum Viktor Ianukovici. Mă gândesc aici la Michael Flynn, Rick Gates, Alex van der Zwaan și, în special, la Paul Manafort, care după ce a fost omul lui Putin și Ianukovici la Kiev timp de zece ani, din 2004 în 2014, a ajuns să fie șeful de campanie prezidențială al lui Trump în 2016, și până la urmă a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru fraudă, și nedeclararea unor conturi străine, legate de activitățile sale ilicite în Ucraina și Rusia, numai pentru a fi grațiat de șeful său de la Casa Albă.

Trump, care l-a demis pe directorul FBI, James Comey, când acesta a încercat să investigheze rolul Rusiei în manipularea pro-republicană a alegerilor din 2016. Apoi l-a invitat pe ministrul rus de externe, Lavrov, și pe ambasadorul rus Kislyak la Casa Albă pentru a se lăuda cu demiterea lui Comey, și pentru a-l asigura că nu va mai deranja nimeni Rusia cu astfel de anchete. În cadrul aceleași întâlniri, Trump l-a vorbit de rău pe Comey și FBI-ul în general, și a împărtășit rușilor secrete de stat americane care foarte probabil au ajuns până la urmă, via Rusia, în mâinile Iranului.

Trump, care a dat afară diplomați și experți în politică externă și securitate națională precum Alexander Vindman, când aceștia au ridicat semne de întrebare privind imixtiuni rusești în politica externă americană în perioada 2017-2020. Trump, care a demonizat un diplomat de carieră, ambasador al Americii în Ucraina, Marie Masha Yovanovich, și a dat-o afară, pentru că nu a făcut jocurile lui în timpul campaniei electorale din 2019-2020. Trump, al cărui ministru de externe, Mike Pompeo, a înjurat o ziaristă de la postul național de radio american, când aceasta l-a întrebat despre probitatea demiterii doamnei ambasador Yovanovich. Rămâne memorabilă și replica lui Pompeo dată ziaristei în ianuarie 2020: “Crezi că poporului american chiar îi pasă de Ucraina?”

În fine, Trump, care a lăudat acțiunile anti UE și de tip Brexit, a amenințat în repetate rânduri integritatea NATO, a băgat multor americani în cap că europenii nu contribuie destul, și că alianța trebuie desființată. Asta în timp ce același Trump milita asiduu pentru reintroducerea Rusiei în Grupul celor Șapte Țări (G7), și reducerea sau eliminarea mai multor sancțiuni împotriva Moscovei.

Ce se făcea Ucraina, ce se făcea România, ce se făceau Polonia, Țările Baltice, Europa întreagă dacă Trump era și acum președintele SUA? Fără îndoială planul lui Putin de refacere a sferei sovietice ar fi fost mult mai plauzibil, căci Trump nu i-ar fi stat în cale, nu ar fi ajutat Europa, ar fi sabotat NATO, și nu ar fi aprobat nici o sancțiune împotriva Rusiei.

Îl poate regreta deci Putin pe Trump. Una, pentru că nu mai e la Casa Albă, dar și pentru că a fost înlocuit de un președinte care e un adevărat prieten al Europei și care a întărit NATO, a impus sancțiuni usturătoare Rusiei, și a pus pe picioare acțiuni care pe termen lung pot scoate Europa de sub dominația energetică rusească, precum exporturile de gaz lichefiat, și folosirea rezervei naționale de petrol a SUA.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro