Decizia CJUE privind sediul fix invalidează practica ANAF și restabilește legitimitatea acestui model de business în industrii, precum auto și farma

​​Problematica sediului fix al companiilor nerezidente care derulează operațiuni pe teritoriul României a fost în ultima perioadă des întâlnită în cadrul inspecțiilor fiscale, generând consecințe financiare semnificative prin impunerea companiilor la plata unor obligații fiscale de sute de milioane de euro și ridicând multiple întrebări asupra legalității și legitimității unor modele de business tradiționale.

Ana-Maria Iordache, Inge Abdulcair, Emilia DănilăFoto: PwC România

Recenta decizie pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în data de 7 aprilie în cauza Berlin Chemie (C-333/20) reprezintă în acest context un pas important pentru clarificarea problemei controversate a sediilor fixe pentru TVA și restabilirea încrederii în alegerea modelului de afaceri.

Deși decizia CJUE este succintă față de alte hotărâri pronunțate de CJUE în ceea ce privește controversatul concept al sediului fix, iar instanța europeană a decis, în mod neobișnuit pentru astfel de cazuri, să pronunțe hotărârea fără opinia unui avocat general, aduce o serie de elemente și clarificări importante ce pot avea consecințe semnificative în structurile similare de business din mai multe sectoare, precum domeniul farmaceutic, auto sau structuri de procesare pe bază de comandă.

Citește mai mult pe blogul PwC România

Articol semnat de Inge Abdulcair, Director PwC România, Ana-Maria Iordache, Partener D&B David și Baias și Emilia Dănilă, Manager PwC România

Articol susținut de PwC România