Prea greu chiar și pentru chinezi – Visul unei căi ferate care să traverseze Himalaya, din Tibet până în Nepal

Chinezii au construit chiar și la peste 4.000 de metri altitudine tuneluri prin care trenurile pot rula cu 100 km/h, dar chiar și pentru ei pare a fi prea grea construcția unei căi ferate prin munții Himalaya, prin Nepal. S-au făcut și studii de fezabilitate, iar China se va apropia cu construcția de căi ferate de granița nepaleză. Dar va exista o linie din Tibet spre Kathmandu?

O gara din NepalFoto: Clinweaver, Dreamstime.com

Trenurile revin timid în Nepal

Pe 2 aprilie s-a întâmplat un eveniment important în Nepal: trenurile au revenit după mulți ani de pauză pe teritoriul statului himalayan, după ce s-a inaugurat linia de 35 km dintre orașele Jayanagar (India) și Kurtha (Nepal). 11 ani au durat lucrările și costurile au fost de 100 milioane dolari.

S-au făcut teste și trenurile de pasageri pot atinge 100 km/h, dar în operațiunile de zi cu zi vitezele maxime sunt mult mai mici. Au mai fost reabilitați alți 17 km din Nepal, de la Bijalpura și Kurtha, tronson ce va fi dat în folosință în acest an, dacă totul va merge bine.

Cale ferată în Tibet (sursa – Xinhua)

Dar când este vorba de căile ferate din Nepal, cei doi giganți de la nord, respectiv de la sud, China și India, au planuri mari în micuțul stat cu capitala la Kathmandu și se poartă o luptă în care Nepalul este prea mic, încât să conteze.

Cu India s-a discutat despre construcția unei căi ferate de la Kathmandu spre sud, către granița indiană, iar costurile ar fi de cel puțin două miliarde dolari. Cu China s-a discutat despre construcția unor căi ferate spre nord, costurile ar fi de ordinul miliardelor de dolari și aici.

China și proiectul liniei trans-himalayene

Chinezii au declarat de mai multe ori în ultimii ani că vor să contribuie, cu finanțare, dar și cu tehnologie, la construcția unei linii de tren de la Kathmandu spre Tibet, linie care după unele estimări va costa 5 miliarde dolari, iar după altele, peste 8 miliarde dolari.

Estimările serioase indică o durată de nouă ani pentru o astfel de linie de cale ferată care ar fi printre cele mai complicate din lume pentru că ar fi nevoie de săparea unor tuneluri lungi prin munți, în zone cu risc seismic mare și ar fi nevoie să se facă lucrări complicate în zone superbe de natură, unde echilibrul ecologic este în pericol.

Linia propusă merge de la Kerung la Kathmandu, ar avea 170 km lungime și peste 50 km ar fi prin tuneluri ce ar trebui săpate în munții Himalaya. Pentru proiect a fost semnat un memorandum de înțelegere între China și Nepal, în 2018, iar chinezii au făcut un studiu de pre-fezabilitate ce arăta cu argumente că ar fi un proiect extrem de complicat.

Tren în regiunea Tibet (Xiaomin Wang, Dreamstime.com)

O problemă este că din Tibet către văile din Nepal linia ar coborî mult prea brusc, în zone instabile din punct de vedere geologic.

Nepalul nu poate construi singură nici măcar o cale ferată scumpă și simplă pentru că nu are tradiție în domeniu, nu prea are ingineri feroviari și nici companii de construcții de căi ferate. Căile ferate ar putea fi construite în Nepal fie de către China, fie de către India. dar prima variantă pare mult mai probabilă.

Ideea unei linii de cale ferată între Nepal și Tibet a fost enunțată în 1973 de Mao Tze-Dun care s-a întâlnit cu regele Birendra al Nepalului, dar nu s-a concretizat nimic atunci.

China a construit într-un ritm alert căi ferate în Tibet în ultimii 20 de ani și investițiile sunt de ordinul zecilor de miliarde de dolari. Calea ferată va ajunge în 3 – 4 ani la granița cu Nepalul și de acolo, depinde de mai mulți factori dacă linia va fi extinsă în Nepal.

În 2006 a fost dată în folosință linia chineză de 1.140 km dintre Golmud și Lhasa, iar trenurile fac 14 ore. Pe acestă linie se găsește și gara situată la cea mai mare altitudine în lume, Tanggula, la 5.068 m. Nu sunt trenuri de mare viteză, dar cele existente prind adesea 100 km/h.

În 2021, o altă cale ferată a ajuns la capitala tibetană Lhasa, secțiunea Nyingchi – Lhasa, 435 km, viteză maximă 160 km/h. Este parte a giganticei „Sichuan–Tibet Railway”, proiect de 50 miliarde dolari din care au fost construite două secțiuni și cea centrală, extrem de complexă, va fi gata în 2030.

O cale ferată din Tibetul chinez către Kathmandu este prea complicată chiar și pentru China. țară ce a construit tuneluri la peste 4.000 m altitudine și a făcut printre cele mai dificile lucrări feroviare din lume în regiuni cu permafrost.

Nepalul – țară cu drumuri puține și periculoase

Nepalul este celebră pentru vârful Everest și pentru numeroasele circuite turistice montane, dar și pentru capitala Kathmandu. Nepalul este însă și una dintre cele mai sărace țări din Asia, cu un PIB mediu pe locuitor de sub 1,200 dolari/an, de aproape trei ori mai mic decât India și de 14 ori mai mic decât în China.

Nepalul are foarte puține drumuri și între multe dintre orașe singurul mijloc de transport este avionul, dar este cunoscut faptul că unele companii interne au avioane vechi și accidentele nu sunt rare. Spre exemplu, în martie 2018 au murit 49 de oameni după ce un avion s-a prăbușit la aterizare, pe aeroportul din capitală.

Alte orașe sunt legate prin trasee de autobuz, dar drumurile sunt printre cele mai periculoase din lume, vitezele medii sunt adesea de sub 30 km/h și pe vreme rea, mai ales în perioada musonului, apar numeroase amânări.

În octombrie 2021 au murit 28 de oameni, după ce un autobuz a căzut în prăpastie, iar în vara lui 2016 au murit 33 de oameni, după ce un autobuz a căzut în hău. Drumurile sunt prost întreținute, la fel și autobuzele: sunt vechi, nu se fac reviziile la timp și în destule cazuri șoferii conduc cu viteză mare.

Zeci de autobuze au căzut în prăpastie în ultimele decenii, mai ales în perioada musonului (iunie – septembrie), când plouă extrem de mult.

Nepalul are nevoie de căi ferate, trenul fiind mult mai sigur, dar țara nu are bani să le construiască. Cele două super-puteri au banii, dar vin cu condiții greu de acceptat uneori.

O țărișoară prinsă între doi coloși

Marele vecin de la nord, China, a influențat încă de acum câteva zeci de ani viața politică din Nepal, unde rebelii maoiști au purtat război între 1995 și 2006 cu monarhia constituțională și au murit mii de oameni în lupte.

În ultimii ani însă autoritățile nepaleze privesc cu mult mai multă speranță către Beijing, decât spre New Delhi, iar China a integrat Nepalul în uriașul program de infrastructură „One Belt One Road”.

China are o strategie clară în zonă, dorind să-și extindă influența în teritorii aflate în sfera Indiei. Chinezii au investit masiv în infrastructura nepaleză și au relații extrem de bune cu cel mai mare dușman al Indiei – Pakistanul, cu care au semnat acorduri comerciale de zeci de miliarde de dolari. Cele mai recente acorduri comerciale sino-nepaleze au fost semnate în octombrie 2019, când președintele chinez Xi Jinping a vizitat Nepalul, fiind primul lider chinez care vizitează Nepalul după 1997.

Mulți nepalezi văd în apropierea de China o mult-dorită depărtare de India despre care se spune că a influențat foarte mult modul în care s-a dezvoltat Nepalul. Însă, mințile raționale sunt conștiente de faptul că nu se poate realiza o înstrăinare de India, mai ales că India este, de departe, principalul partener comercial al țării.

Pentru Kathmandu lucrurile nu sunt simple, este un fel de „mers pe sârmă” care trebuie făcut cu grijă, pentru ca niciunul dintre cei doi giganți să nu se supere și să nu ”scuture” sârma cu putere sau să o taie.

În Nepal sunt la putere comuniștii, iar pentru ei inițiativa „One Belt One Road” a fost o binecuvântare și este ocazia ideală ca Nepalul să mai iasă de sub orbita Indiei. Însă, cum s-a întâmplat în Africa, dar și în Sri Lanka sau Maldive, banii chinezilor au venit însoțiți de un pericol deloc de neglijat: imposibilitatea de a plăti apoi datoriile către chinezi. În acel caz, țările care ajung în impas se vor vedea nevoite să cedeze chinezilor o parte din suveranitate.

Nepalul stă mult mai rău la capitolul finanțe după pandemia din Covid care a afectat grav veniturile din turism. În plus, 2021 a fost marcat de o criză politică ce a înrăutățit lucrurile.

În februarie, parlamentul nepalez a aprobat un plan de ajutor american în valoare de 500 milioane dolari pentru dezvoltarea infrastructurii (alimentare cu electricitate, întreținerea drumurilor), iar acest plan a stârnit controverse mari, teama fiind că se va înfuria China. Nu erau temeri deșarte: un purtător de cuvânt al ministerului chinez de externe a răspuns, citând un proverb chinez: „Carnea arată bine, dar va fi greu de mestecat”. Aluzia era la acceptarea ajutorului american.

China și India sunt în relații foarte proaste, mai ales după ce în iunie 2020 ciocniri de la graniță au făcut cel puțin 20 de morți. Cea mai mare parte a graniței este la mare altitudine și cele două țări au masat acolo zeci de mii de soldați.

La final de martie 2022 cele două mari puteri au ținut primele discuții pentru a încerca o reparare a relațiilor.

Surse: South China Morning Post, International Railway Journal, Nepali Times, Economic Times India. Hindustan Times