Science Report: Rămâne Universul fără stele? Când au apărut, de fapt, florile? Prima impresie chiar contează!

Rămâne Universul fără stele?

Iată o întrebare bună pe care o ridică la fileu cei de la Advanced Science News. Și nu doar că o ridică, ba și răspund la ea, că de pus întrebări puteam și noi să facem asta. Deci, rămânem fără stele au ba? Trebuie să ne facem niște probleme în plus sau rămânem cu alea pe care le aveam deja?

galaxiiFoto: pixabay.com

Ei bine, se pare că Universul chiar rămâne fără stele. Ideea este că, în unele zone din Univers, noi stele apar la o rată de nouă ori mai redusă decât acum 10 miliarde de ani, cea mai prolifică perioadă din punctul ăsta de vedere. De mai bine de un deceniu, cercetătorii au analizat luminozitatea galaxiilor pe care le-am putut observa până în prezent.

Și asta plecând de la cele mai apropiate de Calea Lactee și până la cele aflate la 13 miliarde de ani lumină. Apoi au grupat galaxiile în funcție de distanță. Astfel, printr-o analiză comparativă, s-au putut estima oscilațiile de luminozitate petrecute de-a lungul timpului. Iar concluzia a fost că stele noi nu se mai formează atât de des pe cât se formau la începuturi.

Motivele sunt complexe, sunt multe, evident că nu le cunoaștem pe toate, dar unul dintre cele mai importante ar fi acela că supernovele dispersează gazele necesare formării de noi stele. Poate părea bizar, numai dacă ne gândim că și Soarele nostru a apărut tot ca efect al unei supernove care a pus în mișcare praful și gazele dintr-o nebuloasă primordială.

Dar, zic cercetătorii amintiți, dacă supernovele sunt prea puternice, atunci ele dispersează gazele, uneori chiar în afara galaxiei, deci adio stele noi.

Ce va fi în viitor? Păi, la o rată ca asta, Universul va fi dominat de găuri negre, de stele moarte, și se va transforma într-un imens spațiu rece în întunecat. Acum, nu vă grăbiți să vă luați haine groase! Treaba asta se va întâmpla peste circa minim o mie de miliarde de ani. Hai, dom`ne, că ne și speriasem! Cu asta trebuiau să înceapă. În fine, dacă vreți să fiți pregătiți, puteți începe să strângeți provizii de pe acum, dar noi zicem că nu e cazul să vă agitați prea tare.

Ce au pățit pârșii patagonezi de s-a impacientat lumea?

O grămadă de publicații au dat în ultimele ore niște titluri de cazi pe spate. Anume, că tocmai s-a descoperit un nouă regulă a evoluției, o paradigmă nouă, totul plecând de la niște observații făcute pe o specie de pârși din Patagonia.

În principiu, cazul e simplu. În sudul munților Anzi există, printre alte specii animale, și una de pârși. Pârșii trăiesc pe ambii versanți ai munților. Partea interesantă este că exemplarele de pe versantul vestic sunt mai masive decât cele de pe versantul estic și nimeni nu pricepea de ce, că doar erau de-un neam. De fapt, doar prin ADN poți să îți dai seama că sunt aceeași specie, că altfel nu prea seamănă.

Ca să nu vă ținem cu sufletul la gură, vom spune că există o ipoteză care ar putea explica diferențele astea de dimensiuni în cadrul aceleiași specii. Una dintre cele mai vechi spunea că animalele, cu cât trăiesc la altitudini mai mari, tind să devină mai mari și ele pentru a reține mai bine căldura. În principiu, e același model ca la o bucată de carne care, încălzită, îi ia mai mult să se răcească dacă e mai mare. Dar nu e cazul aici. Până la urmă, se pare că ar fi vorba strict de precipitații.

Adică, fiind mai multe precipitații pe versantul vestic, implicit există mai multă hrană. Mai multă hrană pentru pârși, că nici ei nu sunt la dietă, rezultă dimensiuni mai mari. Cum ar veni, tocmai s-a descoperit ceva care se știe de când lumea. Iar concluzia ar fi: nu vă mai luați după titluri care anunță revoluții din astea, că 99% nu sunt reale!

Când au apărut, de fapt, florile?

Ei, uite o știre drăguță, folositoare, pe care o puteți cita atunci când oferiți un buchet de flori soției, iubitei, secretarei, șefei, colegei șamd. Dacă veți aduce vorba despre originea florilor și despre cum se schimbă paradigma lor evolutivă cu studiul ăsta nou, veți face o impresie de zile mari și veți avea numai de câștigat pe plan sentimental. Mergeți pe mâna noastră, nimic nu impresionează mai mult doamnele și domnișoarele ca o mică lecție de paleobotanică!

Una peste alta, trebuie să știți că toate descoperirile de până acum arătau că plantele cu flori au apărut în Cretacic, acum circa 130 de milioane de ani. Ba, unele descoperiri mai noi spuneau că ele ar fi apărut chiar prin Jurasic, pe la 180 de milioane de ani. Oricum, apăruseră pe vremea dinozaurilor.

Ei bine, o analiză ADN efectuată pe plante încrustate în chihlimbar, descoperite în Myanmar, plante vechi de 100 de milioane de ani din familia ramnaceelor, arată că familia asta de plante ar fi apărut acum cel puțin 260 de milioane de ani. Asta dublează practic vârsta plantelor cu flori, față de tot ce se știuse până acum. Nu doar că ele nu mai apar în Mezozoic, adică în perioada în care apar și dinozaurii, ci se duc în Paleozoic, o perioadă de timp în care n-ar fi trebuit să existe neam.

Nu trebuie să vă mai subliniem asta, dar o așa informație va trebui să vină la pachet cu rescrierea unei întregi istorii evolutive. Cum ziceam, spuneți-i persoanei iubite treburile astea când îi oferiți un buchet de flori! Să vedeți ce impresionată va fi!

Prima impresie chiar contează!

Faptul că prima impresie este importantă, tocmai a devenit un fapt dovedit științific. Și, afirmă cercetătorii de la Universitatea din Warwik, Marea Britanie, pentru a ajunge la concluzia asta au analizat 168 de subiecți. Subiecții cu pricina au fost lăsați să interacționeze câteva minute cu o persoană necunoscută. Alți 170 de indivizi nu au interacționat cu nimeni. Apoi, li se cerut să se angreneze în niște jocuri tematice cu persoanele străine.

A reieșit că toți subiecții din lotul I își formaseră deja o părere despre personalitatea interlocutorilor, iar strategiile lor de joc de bazau pe ideile astea. Restul au orbecăit pe acolo, fără o idee foarte clară despre cum ar trebui să acționeze, că nu știau nimic despre adversari.

Zic autorii studiului că asta ne arată nouă cât de importante sunt micile discuții în planificarea acțiunilor de viitor. Chiar și dacă nu vă apucați să discutați despre cine știe ce idei cu care să salvați împreună planeta, micile schimburi de opinii sunt folositoare de nu se poate în relațiile și acțiunile cu cei din jur. Păi nu v-am zis și noi asta? Uitați doar știrea de mai sus. Începeți o discuție despre paleobotanică, darwinism și evoluție cu o persoană aleasă la întâmplare. O să ne pomeniți.