Europa și idioții ei – HotNews.ro

Dacă vrea să supraviețuiască, Uniunea Europeană ar trebui să conceapă și să pună în funcțiune un aparat de propagandă comparabil, ca anvergură și eficiență, cu cel rusesc. Are resursele necesare și deci nu are nevoie de nerușinarea, de josnicia și de ticăloșia celui rusesc…

Serban Georgescu Foto: Arhiva personala

Iar acel aparat de propagandă nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu mesajele actuale, pline de optimism, floricele, soare, ceruri senine și oameni fericiți pe biciclete – acel sistem de propagandă trebuie să se adreseze nu oamenilor inteligenți, deschiși la minte și dornici de călătorii etc – acel aparat trebuie să se adreseze în primul rând populației majoritare, adică idioților.

Mesajul subliminal (dar fundamental) trebuie să fie ăsta: Fără UE mori de foame cu closetul în fundul curții, idiotule care ești!

Asta au știut să facă sovieticii, asta au învățat să facă lichelele comuniste de la noi și de pretutindeni, asta a fost cheia succesului lui Iliescu și a lichelelor pe care le-a format pentru a-i duce mai departe moștenirea toxică: cum să se adreseze, cum să abordeze comunicarea cu marea majoritate a populației, formată oriunde și dintotdeauna pe lumea asta din idioți. Cum să ajungă la inima, la sufletul ei.

Nici o discuție politică, nici un om politic, nici un analist, nicio persoană publică care ține la imaginea sa nu va atinge vreodată acest subiect și nu va rosti vreodată acest cuvânt: idioți, pentru că idioții sunt majoritatea (iar alegerile se câștigă cu majorități). O spune clar și răspicat Tolstoi (care dă și un procent: 99% dintre pământeni sunt idioți!”, o spune Schopenhauer (mai tolerant: 60%), Cippola și atâția alți gânditori lucizi și cinstiți de care nu a auzit ”nimeni”, pentru că nu trebuie să se audă de ei.

Însă, dincolo de politică, avem dreptul și obligația de a ne gândi și a vorbi despre idioți. Pentru că există Ceva dincolo de politică și de imagini publice.

Liderii europeni au uitat ce înseamnă sărăcia și deci au pierdut contactul cu idioții pe care în Est propaganda de tip sovietic a știut să-i mențină în ultimul secol în sărăcie ca să-i poată manipula.

Nu știu să le vorbească pe limba lor.

Prin urmare, problema pe care o are acum UE nu este o problemă de bani, ci de limbaj, de mod de exprimare.

Liderii politici ai Uniunii Europene stau pe un munte de bani și flutură cu ei în stânga și în dreapta și apoi se scarpină în cap și se miră cum de ia amploare populismul, cum de banii aceia nu aduc prosperitate și fericire socială etc. Păi nu aduc pentru că nu e vorba de bani, ci de limba pe care o vorbești, de cuvintele pe care le rostești, de mesajul pe care-l transmiți. Iar limba și inimile oamenilor simpli sunt acaparate sistematic, cu o subtitilitate și o inteligență de care politicienii UE nu par capabili, de propaganda de tip sovietic.

Bani sunt gârlă și efectele lor se văd peste tot, inclusiv prin sate, cu toată nenorocita de corupție. Este o chestiune de exprimare, de limbaj, de limbă.

Și de aceea grija propagandiștilor de școală sovietică dintotdeauna a fost și este alterarea limbajului, a limbii naționale. De aceea Partidul Comunist și apoi partidul lui Iliescu și emanațiile lui toxice ulterioare (capabile, așa cum s-a văzut, să contamineze și să detoneze apoi din interior orice partid care li s-ar fi putut opune, vezi PNȚCD, vezi PNL etc) au promovat analfabeți (sub excelentul pretext că sunt dintre noi, oameni din popor etc).

Pentru că alterarea limbii duce automat la alterarea gândirii, a rațiunii, a discernământului, deschizându-le lor toate porțile de care au nevoie pentru a manipula prin îndobitocire pe oamenii de rând, grosul populației. Asta este ceea ce îi interesează, nu bunăstarea, nu educația. Dimpotrivă.

Și de aceea, oricine spune ”ora doișpe” în loc de ”ora douășpe” devine automat, fără să știe, ca în vis, o trompetă a propagandei rusești, care a învățat și știe cum să speculeze în interes propriu toate ”neglijențele” individuale de acest fel.

Scopul propagandei rusești și, în fond, explicația pentru care ea este atât de eficientă, nu este acela de a preamări Rusia, Kremlinul, sau pe conducătorul ei. Și asta pentru că a avut timp mai bine de 100 de ani să se perfecționeze.

Un comentator sportiv spunea odată că ”cel mai bun arbitru este cel a cărui prezență trece neobservată în timpul meciului”.

iar în acest caz ”arbitrul” este invizibil. Așadar nu vom vedea, decât foarte rar, mesaje sau imagini de-ale lui Putin care să ni-l arate cât de frumos, deștept și viteaz e el. Nicăieri nu vom vedea imagini cu mărețele realizări ale poporului rus, cu barajele, șoselele construite de el, cu lanurile de grâu și de porumb, cu tractoare și macarale-n soare – în fond nici nu prea avea ce să arate în afară de tehnologia furată din Occident și prost imitată, dar asta e o altă socoteală.

Propaganda rusească nu are imagine, nu are gust, nu are miros, este incoloră și insipidă. Nu se vede. Și nu se vede, și pentru că de generații întregi, noi, cei din Est cel puțin, trăim în ea. Ne-am născut, noi și părinții noștri, în ea și continuăm să trăim în ea. Pentru că ne e lene să ne gândim prea departe. Pentru că nu vrem să rostim cuvântul ”idioți”, pentru a nu jigni pe nimeni. Pentru că suntem BINE crescuți. Formidabil de bine crescuți!

Scopul propagandei rusești este de a anihila, de a aneantiza discernământul, rațiunea, gândirea proprie, a individului de rând, puțină, așa cum e ea. (Nici măcar ”Dumnezeu știe” să nu mai poată spune omul de rând – ăsta e scopul. Și a fost îndeplinit)

Într-o discuție despre războiul din Ucraina cu un prieten de pe Facebook pe care îl cunosc de mulți ani și pe care la început îl admiram și îl respectam, iar acum îl respect și atât, îmi scrie următorul mesaj (riguros exact, preluat aici cu copy/paste) :

”Mă feresc să trag concluzii în ceea ce privește acest conflict. Narativul oficial, cenzura și războiul mediatic mă fac să fiu suspicios”

Ce elegantă formulare, nu-i așa? Fiecare cuvânt este corect, echilibrat, echidistant. Numai că prin această afirmație amicul meu recunoaște explicit că nu poate discerne. Sau că a obosit și nu mai vrea să discearnă. Că nu mai are discernământ. Este exact ceea ce urmărește propaganda de tip sovietic: să nu mai ai opinii, discernământ.

Vezi pe toate canalele, cu ochii tăi, tancuri și tunuri ale unei țări trecând granița unei alte țări și deschizând focul de artilerie împotriva cartierelor de locuințe, rachete sovietice trase intenționat în blocuri de locuințe și în maternități, civili, copii omorâți intenționat de soldați, sute, mii de mărturii scrise și vorbite și tu spui, cu seninătate ”Mă feresc să trag concluzii”.

Și de ce nu crezi ceea ce vezi? Pentru că vine prin televizor, adică pe acolo pe unde propaganda rusească, fără gust, fără miros, ca arsenicul, s-a scurs ani de zile în sufrageria ta.

Asta este împietrirea inimilor despre care se vorbește în Biblie. Și tocmai asta este ceea ce urmărește propaganda rusească.

Scopul propagandei rusești este de a induce ideea că nici un fel de mișcare populară pentru apărarea libertății și democrației (deci automat contrară intereselor sale) nu poate fi declanșată spontan, din revolta omului de rând sătul de imbecilitățile de tip dictatorial care-i sugrumă viața, ci doar prin intervenția unor ”forțe străine”, servicii speciale, CIA, Soros etc.

Că ceea ce s-a întâmplat în Piața Palatului în 1989, în Piața Universității în 1990 sau în Euromaidan în 2014 este doar, desigur, ”mâna americanilor” (sau, de ce nu, chiar a rușilor, dacă e cazul, pentru ca confuzia din capul idioților să fie și mai mare). Americanu’ s-a dus acolo, a întins mâna, i-a luat unu câte unu de acasă pe oamenii ăia, i-a plantat în piață și le-a ordonat ”Strigați Libertate!” Și ăia s-au lăsat omorâți pentru că așa le-a zis americanu.

Gândești așa? Atunci te poți considera un om matur, echilibrat, responsabil, care are o vedere de ansamblu, care nu se poate înșela. Un bun cetățean. Un om de bine.

Senzația de forță pe care omul de nimic o are gândind ”la scară mare” despre mersul lumii, despre forțele care gestionează această lume, nu se poate compara cu nimic. Privilegiul de a rosti cuvântul ”masonerie” de exemplu, despre care nu știi de fapt nimic, te umflă în pene până simți că explodezi. Pentru că te face să uiți esențialul: că tu însuți nu ești decât un nimic. Un idiot inutil.

Scopul fundamental al propagandei rusești este acela de a te face pe tine, cetățean (european) de rând, care-ți vezi de treabă, muncești și seara te întinzi în fotoliu cu o bere ca să vezi știrile la televizor, să nu-ți mai poți imagina că niște oameni simpli, strânși cu forța la o demonstrație de propagandă pentru Ceaușescu, obosiți, nemâncați și înfrigurați, ar putea la un moment dat, stârniți de un incident oarecare, de o înjurătură de exemplu, sau de orice altceva, exploda. Izbucni.

Scopul propagandei rusești este ștergerea cu desăvârșire din mintea ta a acestei posibilități.

Și, din câte se vede cu ochiul liber și la tot pasul, tactica asta reușește cu un succes incredibil.

Pui teoriile conspirației în față, ca pe un scut, ca să nu mai fii rănit, să nu mai fii nevoit să suferi pentru opiniile tale, să nu se mai râdă de tine: ”Uite bă, ăsta chiar crede că a fost revoluție!” Iar asta convine de minune propagandei rusești. Te-ar și pupa pe frunte când spui asta, dacă ar putea.

Din punct de vedere statistic dictatorii și populiștii au, fără îndoială, dreptate: marea, imensa, covârșitoarea, nimicitoarea majoritate a oamenilor este alcătuită din imbecili sau imbecilizați pe parcursul procesului de maturizare și trebuie tratați ca atare. Ei, dictatorii și populiștii, găsesc de cuviință să fructifice în interes propriu această situație de fapt. Dictatorii și populiștii văd în imbecilitatea maselor o oportunitate. Iar când obediența maselor care le asigură îmbuibarea de zi cu zi dă semne de revoltă, le nimicește fără reținere, cu mitraliera. (Hitler, parcă, spunea că poporul este o curvă și trebuie tratată ca atare, dar asta aproape că nu mai are nici o importanță acum).Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro