Cel mai scurt război din lume. A durat fix 38 de minute

Cel mai scurt război din lume a fost purtat în 1896 între Marea Britanie și Zanzibar. A avut o durată totală de 38 de minute.

HMS Trush, una din navele implicate în cel mai scurt războiFoto: The Print Collector / Heritage Images / Profimedia

Povestea începe cu semnarea tratatului între Marea Britanie și Germania în 1890, care a stabilit sferele de influență între puterile imperiale din Africa de Est; Zanzibar a fost cedat influenței britanice, în timp ce Germania a primit controlul Tanzaniei continentale.

Marea Britanie a declarat Zanzibar un protectorat al Imperiului Britanic și intenționa să-și instaleze propriul sultan „marionetă” care să aibă grijă de regiune. Hamad bin Thuwaini, care fusese un susținător al britanicilor din zonă, a primit această funcție în 1893.

Sultanul a condus acest protectorat circa 3 ani până când, la 25 august 1896, a murit subit. Unii spun că vărul său, Khalid bin Barghash l-ar fi otrăvit. Cert e că la câteva ore de la moartea lui Hamad, Khalid se mutase deja în palat și își asumase poziția de sultan, fără aprobarea britanică.

Diplomații britanici locali nu au fost deloc mulțumiți de această întorsătură a evenimentelor, iar reprezentantul britanic cu rang cel mai înalt, Basil Cave, a declarat că Khalid ar trebui să se retragă. Noul sultan a ignorat aceste avertismente și a început să-și adune forțele în jurul Palatului.

Până la sfârșitul zilei de 25 august, Khalid îți asigurase palatul cu aproape 3.000 de oameni, mai multe tunuri de artilerie și chiar și un iaht regal înarmat modest, andocat în portul din apropiere.

Britanicii aveau deja două nave de război ancorate în port, HMS Philomel și HMS Trush, iar trupele au fost rapid trimise la țărm pentru a proteja consulatul britanic și pentru a împiedica populația locală să se revolte. Cave a cerut și sprijin de la o altă navă britanică din apropiere, HMS Sparrow, care tocmai intrase în port.

Cave a trimis o telegramă Ministerului de Externe în care spunea: „Suntem autorizați, în cazul în care toate încercările de soluționare pașnică se dovedesc inutile, să tragem în Palat?” În timp ce aștepta un răspuns de la Whitehall, Cave a continuat să emită ultimatumuri, dar fără rezultat.

A doua zi, încă două nave de război britanice au mai intrat în port, HMS Racoon și HMS St George, acesta din urmă transportându-l pe contraamiralul Harry Rawson, comandantul flotei britanice din zonă. În același timp, Cave primise un telegraf de la Whitehall. afirmând:

„Sunteți autorizat să adoptați orice măsuri considerați necesare și veți fi sprijinit în acțiunea dumneavoastră de către Guvernul Majestății Sale. Totuși, nu încercați să acționați dacă nu aveți convingerea că veți câștiga”

Ultimatumul final pentru Khalid a fost emis pe 26 august, cerându-i-se să părăsească palatul până la ora 9 dimineața a doua zi. În acea noapte, Cave a cerut, de asemenea, ca toate bărcile non-militare să părăsească portul.

La ora 8 dimineața următoare, cu doar o oră înainte de expirarea ultimatumului, Khalid i-a trimis un răspuns lui Cave, declarând:

„Nu avem nicio intenție să cedăm. Nu credem că veți deschide focul asupra noastră”.

La 9 dimineața a fost dat ordinul ca navele britanice din port să bombardeze palatul. Până la ora 09:02, majoritatea artileriei lui Khalid fusese distrusă, iar structura din lemn a palatului începuse să se prăbușească peste cei 3.000 de oameni dinăuntru. La două minute după începutul bombardamentului, se spune că Khalid a scăpat printr-o ieșire din spate a palatului, lăsându-și servitorii și luptătorii să apere singuri palatul.

Până la ora 09:40, bombardamentele încetaseră, steagul sultanului a fost doborât, iar cel mai scurt război din istorie s-a încheiat oficial după doar 38 de minute.

Pentru un război atât de scurt, numărul victimelor a fost surprinzător de mare: peste 500 de luptători ai lui Khalid uciși sau răniți, în principal din cauza obuzelor care au explodat. Un subofițer britanic a fost, de asemenea, grav rănit, dar ulterior s-a recuperat la spital.

Surse: www.britannica.com, www.historic-uk.com