Cum răspunzi ca părinte schimbărilor de dispoziție ale adolescenților. 9 sfaturi

Perioada adolescenței este una plină de capricii și de răzvrătiri, iar viața lângă un adolescent temperamental este un haos cotidian. Acest comportament poate reflecta comportamentul părinților și poate fi influențat de acesta, dar este posibil să se manifeste și independent de mediul familial.

Dacă adolescentul s-a refugiat în camera lui, lasă-l în pace. Nu insista să stați de vorbă, cu atât mai puțin folosind amenințările!Foto: © Fizkes | Dreamstime.com

Oamenii de știință au observat că în a doua decadă a vieții au loc schimbări dramatice: este o perioadă de creștere fizică rapidă, de modificări endocrine (hormonale), de dezvoltare cognitivă și creștere a capacității analitice, de creștere emoțională, de creștere a independenței și de participare activă într-un univers social mai complex. Multă vreme s-a presupus că schimbările asociate adolescenței – această perioadă furtunoasă – au fost dictate aproape în întregime de influențe biologice.

Chiar și în prezent hormonii continuă să fie o explicație populară pentru labilitatea, agresivitatea și activitatea sexuală asociate cu adolescența și pentru conflictul intens dintre adolescenți și părinții lor.

„Cu puterea proaspăt descoperită, adolescenții renegociază echilibrul care a existat până acum în relația dintre ei și părinți. Par să spună constant: «Vreau să ții cont și de opinia mea! », «Vreau să înțelegi că am crescut!» Schimbările, după vârsta de zece ani, sunt rapide de la o etapă la alta, și avem nevoie să învățăm să le facem față. Emoționalitatea crescută a adolescenților, ca urmare a modului în care creierul lor se reorganizează, nevoia și puterea lor de a-și crea o identitate proprie, de multe ori respingând ceea ce adulții le propun, testarea continuă a limitelor, toate trăsături specifice acestei perioade, reprezintă terenul fertil pe care se nasc conflictele dintre adolescenți și părinți”, a explicat psihologul Corina Dobre.

Ce poate face un părinte pentru a traversa mai ușor această perioadă tulbure a copilului său devenit adolescent, pentru a gestiona schimbările lui de dispoziție sau crizele de furie?

Ei bine, primul sfat poate să pară cel mai greu de urmat: rămâi calm. Și totuși, acest lucru este esențial atunci când adolescentul traversează o criză de furie. Dacă părintele reacționează emoțional într-o astfel de situație, nu va face decât să o agraveze și să înrăutățească lucrurile. Adolescenții nu prea sunt dispuși în general să comunice, cu atât mai puțin atunci când traversează o criză de acest gen. Dacă nu vrea să vorbească, nu trebuie forțat să o facă. Trebuie înțeles și lăsat să-și consume emoțiile. Un adolescent va răspune întotdeauna mai bine și se va simți în siguranță dacă părintele manifestă față de el răbdare, empatie și bunătate.

Ce altceva mai poate face părintele pentru a gestiona cât mai bine aceste schimbări de dispoziție care uneori pot îmbrăca forme dramatice:

1.Comunicați eficient

Un conflict are întotdeauna o cauză, desigur. La acea cauză va trebui să ajungeți, să o identificați împreună. Un părinte care vrea să gestioneze cât mai bine conflictul ar fi bine să-și asculte adolescentul cu calm dar și cu atenție, și să admită că deși comportamentul lui poate nu este acceptabil, emoțiile sunt reale. Încearcă să îi înțelegi punctul de vedere, să îi înțelegi motivul supărării și să încerci să rezolvi problema cât mai curand posibil. Există o frază care poate fi testată în astfel de momente: „Spune-mi care este problema pe care o ai și încercăm să o rezolvăm împreună.”

2.Nu o lua personal!

Când adolescentul are o schimbare de dispoziție, asta nu înseamnă că neapărat tu, ca părinte, ești factorul declanșator pentru comportamentul care derivă din respectiva stare. Pot fi 1001 cauze și cel mai probabil nu o să afli care din ele stă la baza ieșirilor pe care le are. Tânărul trece printr-o perioadă în care nici măcar el nu se înțelege, fiind prins între două lumi: între copilărie și maturitate. Iar sentimentul dat de această tranziție este greu de gestionat pentru el. Dacă este irascibil, dacă te tratează așa cum nu îți dorești, nu înseamnă că te urăște. Nici măcar dacă îți spune lucrul acesta nu înseamnă că și este adevărat. „Vorbesc” fluctuațiile hormonale masive…

Un studiu realizat în 2017, bazat pe practică, ce a urmarit timp de patru ani aspecte privind anxietatea și depresia la adolescenți și la adulții tineri, a avut o concluzie de-a dreptul îngrijorătoare: aceea că adolescenții și tinerii din ziua de azi sunt mai puțin fericiți decât generațiile anterioare, factorii fiind preponderent de natură socială, nu familială.

3. Oferă-i spațiu, nu îl sufoca!

Toți mai avem câte o zi proastă, în care ne vine să ne încuiem în casă și să nu vedem, să nu auzim pe nimeni. Dacă noi, ca adulți, avem privilegiul de a face acest lucru fără a fi „anchetați” și „judecați” pentru asta, de ce n-ar avea și adolescentul acest drept?! Dacă s-a refugiat în camera lui și a încuiat ușa, lasă-l în pace. Nu sta în spatele ușii insistând să o deschidă (cu atât mai puțin folosind amenințările și șantajul emoțional!) ca să stați de vorba! Are nevoie de timp pentru el și gândurile lui, are nevoie să „respire”, să se decompreseze și „să se adune”. Cu atât de puțin control asupra emoțiilor sale, adolescentul are nevoie de spațiu propriu și timp pentru el, ca să încerce să înțeleaga ce se întâmplă cu el.

Totuși, această așa-zisă autoizolare are limitele ei. Dacă comportamentele inadecvate (copilul devine retras si singuratic, scade performanța la școală) durează mai mult de 6 săptămâni reprezintă un semnal de alarmă pentru părinții unui adolescent, și este nevoie de sprijinul unui profesionist.

4.Nu da mereu vina numai pe hormoni

Dacă a venit de la școală cu o dispoziție total schimbată, nu neapărat hormonii sunt de vină. Poate că a luat o nota proastă la o materie la care chiar s-a pregătit cu seriozitate. Dacă s-a trezit de dimineață cu toată lumea dată peste cap, nu neaparăt hormonii sunt de vina. Poate băiatul de care este îndrăgostită tocmai i-a spus că relația lor s-a încheiat. „Hormonii sunt de vină” ar trebui să fie ultima scuză pe care părintele i-o găsește adolescentului. Mai degrabă întreabă-l dacă îl poți ajuta cu ceva, ascultă-l fără a face presupuneri și fii disponibil(ă) pentru el.

5. Oferă-i (și) independență

Acest aspect, al dorinței de a fi independent, este unul dintre cele mai frecvente motive de conflicte între adolescent și părinți. Adolescenții se plâng de obicei că trebuie să urmeze linii directoare, termene limită și așteptări stricte în timp ce își doresc mai multă libertate. Oricât de îngrijorați am fi (poate chiar excesiv, adesea) vizavi de ceea ce poate aduce și rău prea multă independență, ea trebuie să fie oferită, totuși. Sigur, cu măsură. „Așa cum la 7-9 luni lăsăm copilul să meargă singur de-a bușilea pe jos, așa îl lăsăm la 15 ani să meargă singur pe stradă, cu autobuzul, să-și facă relații independente de ale părinților, nu doar cu colegii de la școală, nu doar la petrecerile de copii. Trebuie să învețe singur care sunt resursele pe care le are de dat și de primit în relația socială. Nu este fenomenologic, este biologic“, a explicat pentru Smartlivig.ro psihoterapeutul Yolanda Crețescu.

6. Învață-l modalități de a face față anxietății

Ajută-l pe adolescent să învețe metode sănătoase de a face față furiei sau frustrării prin tehnici de calmare, cum ar fi respirația profundă sau numărarea până la 10. Îi poți atenua anxietatea și îi poți oferi un sentiment de confort îmbrățișandu-l sau ținându-l de mână. Laudă-i abordarea cu calm a unei situații provocatoare sau exprimarea sentimentelor în mod corespunzător. Abordarea pozitiva a unor situații potențial stresante va încuraja un comportament bun.

Legat de depresie la adolescenți, statisticile arată că în ultimii ani incidența acesteia a crescut, devenind unul dintre cele mai frecvente diagnostice psihiatrice. Un studiu experimental a concluzionat că adolescenții cu depresie au nevoie de metode de psihoterapie bine conduse și nu de tratamente cu medicamente, pentru că acestea din urmă s-au dovedit mai puțin eficiente la tineri decât la adulți.

7. „Vorbește-i” în limbajul de care are mare nevoie

Dacă te așteptai să afli acum niște expresii care calmează ca prin farmec, niște fraze care brusc îi vor schimba dispoziția din una proastă în una bună, află că nu despre așa ceva este vorba. Este vorba despre ceva mult mai simplu. Ceva pur fiziologic. Pentru că în adolescență nevoile energetice sunt mult mai mari, aproape toți tinerii devin irascibili atunci când le este foame. Da, este cât se poate de adevărat, mâncarea poate calma un adolescent nervos și poate reduce tensiunea atunci când este mare!

Vizavi de cerințele energetice și nutriționale din perioada adolescenței, acestea trebuie să corespundă nevoilor individuale, care sunt diferite, în funcție de efortul făcut (al băieților fiind mai mare decât al fetelor). Apetitul crește în timpul adolescenței, iar dacă tânărul este unul sedentar, există un risc mare de acumulare de grăsimi când alimentația nu este una echilibrată și adaptată nevoilor lui. Potrivit unui studiu publicat în 2017 în Annals of the New York Academy of Science, 50% sau mai mult din totalul caloriilor zilnice ar trebui să provină din carbohidrați, cu cel mult 10–25% din calorii derivate din zaharuri. Necesarul de proteine este cel mai mare pentru fetele cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani iar la băieți în intervalul 15 – 18 ani, care corespunde perioadei de vârf a creșterii în înălțime.

8. Fii modelul pe care să îl preia

Ca părinte va trebui să faci tot posibilul să nu manifești emoții sau sentimente negative în fața adolescentului. Riscul este ca el să înțeleagă că acesta este un comportament normal într-o situație provocatoare și să și-l însușească. Chiar dacă nu ești de acord cu alegerile lui, nu reacționa exagerat, alegând calea dialogului și a negocierilor.

9. Încurajează-l să facă mișcare

Potrivit unui studiu realizat la Harvard, 15 minute pe zi de alergare sau mersul pe jos timp de o oră pe zi are puterea de a influența în mod pozitiv starea de spirit. În afara cunoscutelor beneficii pentru dezvoltarea fizică și pentru sănătate, mișcarea – fie că este vorba de exerciții de mare sau de mică intensitate – este eficientă în îmbunătățirea stării de spirit și chiar și pentru o viziune generală mai clară și mai optimistă asupra vieții.

Sursa foto:Dreamstime.com