Familia Ionescu, Ziua Națională și rata sărăciei la români

​Ioana Ionescu are 18 ani. Tatăl a părăsit-o pe mama ei cu care avea doi copii mici, pe Ioana și pe Adriana. Mama Ioanei, doamna Ionescu, a lucrat mai întâi la o fabrică de mobilă unde câștiga puțin. Asta până când fabrica a fost închisă, după care doamna Ionescu a plecat din sat în căutarea unui loc de muncă. În acel moment Ioana avea 7 ani iar Adriana, avea 6 ani. Fetele au fost lăsate în grija bunicii. Lucrând ilegal în Spania, mama nu s-a întors acasă o perioadă foarte lungă de timp, dar trimitea bani familiei. Când Adriana avea 15 ani, s-a sinucis.

SărăcieFoto: Artem Oleshko / Alamy / Alamy / Profimedia

Cazul e real și figurează într-un raport al unei cunoscute organizații de binefacere care a încercat să ajute familia.

Alt caz: Un cuplu care locuieşte la periferia unui oraș. Ambii parteneri sunt şomeri şi supravieţuiesc datorită asistenţilor sociali şi al ajutoarelor primite. Casa în care locuiesc necesită reparaţii urgente. Dl Nelu Popescu întinde mâna sănătoasă pentru a ne saluta. Cealaltă mână este bandajată, iar asistentul social spune că probabil va fi amputată, deoarece bărbatul a refuzat să meargă la un doctor, chiar dacă i-a fost oferită posibilitatea unui tratament. Înăuntru facem cunoştinţă cu Eva Popescu, soţia lui.

Cu o zi înainte a primit ajutorul social, dar l-au folosit pentru a cumpăra alcool. Cuplul îi spune asistentului social că nu cumpără mâncare şi că au primit o cantitate suficientă de lemne de foc. Casa nu are curent electric, gaz, nici măcar apă. Toaleta este o baracă din lemn aflată în grădina năpădită de buruieni. În cameră nu se află decât o farfurie şi o cratiţă. Niciunul dintre ei nu ştie să gătească.

Când au fost întrebați despre fotografia atârnată deasupra patului, Nelu a spus că acolo e băiatul lor Petru, de 12 ani, care a fost luat de Direcţia pentru Protecţia Copilului. Tatăl lui este foarte supărat când vorbeşte despre el; doar cu o zi în urmă a fost să discute cu persoanele care au grijă de băiat, pentru a încerca să îl aducă înapoi acasă. Eva suferă de depresie de când le-a fost luat băiatul şi că a început să îi cadă părul.(Și acest caz e real și figurează într-un raport al unei cunoscute organizații de binefacere care a încercat să ajute familia)

Maria S. 46 de ani, este mama a doi copii, dintre care unul, Marian, suferă de handicap sever. “Eu şi soţul meu suntem amândoi oameni muncitori, dar nu pot să ies din casă deoarece trebuie să am grijă de copii iar soţul meu are o tumoare pe coloană, care îl afectează deja de săptămâni.” Marian a fost diagnosticat când avea 6 luni. Sirarpi a trebuit să stea cu el tot timpul pentru a-l îngriji până în 2008, când a început să-l ducă la un centru de îngrijire pentru copii cu handicap . Maria a putut profita de timpul liber pentru a lucra.

Deoarece programul lui Marian este de 3 zile pe săptămână, ea nu a putut să îşi găsească o slujbă permanentă. Dar, știind să coase, a decis să împrumute materiale de la un atelier şi să facă garnituri de pat. Când Marian este acasă, mama lui poate face o singură garnitură, iar când el e la centru, ea poate coase patru seturi. “Ne este foarte greu, mai ales când unul dintre noi se îmbolnăveşte şi avem nevoie de medicamente sau, şi mai rău, trebuie să mergem la spital.” Recent, Maria s-a îmbolnăvit de astm şi ar trebui să ia medicamente în mod regulat.

Însă nu îşi poate permite acest lucru şi se bazează pe tot felul de ierburi pe care i le dă un fel de vraci local. Are dureri în piept dar refuză să se ducă la doctor. “Nu ne permitem, de ce să mă duc dacă nu pot să plătesc tratamentul pe care o să mi-l dea?” (caz real, care figurează într-un raport al unei cunoscute organizații de binefacere) .

Sărăcia e legată mai degrabă de dificultăți decât de venituri

Uneori înțelegerea noastră despre sărăcie e greșită. Dacă am lua în calcul DOAR indicatorii economici am putea spune că sărăcia este un simplu prag care poate fi eliminat prin transferuri de numerar.

Asta înțelegem prin sărăcie? Johnson însuși nu a crezut așa. În discursul său în care a declarat război necondiționat sărăciei, președintele american Lyndon Johnson a spus: „Foarte adesea lipsa locurilor de muncă și a banilor nu este cauza sărăciei, ci e simptomul ei”.

Sărăcia nu înseamnă doar bani, ci și locuințe inadecvate, insecuritate alimentară, nevoi medicale rămase nesatisfăcute sau lipsa ocaziilor de a demonstra ceea ce poți în viață.

Matthew Desmond , sociolog din Princeton și autor al cărții „Poverty, by America”, spune astfel: „Sărăcia este o măsură a greutăților pe care le întâmpinăm în viață. Pe acestea ar trebui să le măsurăm, nu nivelul salariilor neapărat”

„Sărăcia nu înseamnă doar cât de mic e salariul tău, ci cât de sănătos ești sau cât de sigură este locuința ta”, spune el.

Ce spun datele Institutului Național de Statistică, publicate acum câteva zile

• Rata sărăciei relative a fost în anul 2022 de 21,2%. Numărul persoanelor sărace este de peste 4 milioane de români

• În România, unul din cinci locuitori trăia într-o gospodărie considerată săracă.

• Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei se întâlnește în rândul copiilor în vârstă de până la 18 ani și a tinerilor de 18-24 ani.

• Cea mai pronunţată diferenţă pe sexe o întâlnim la grupa de vârstă 65 de ani şi peste, caracteristică ce se menṭine pe întreaga perioadă analizată, în 2022 femeile atingând valori ale ratei sărăciei cu 7,6 puncte procentuale mai mari decât ale bărbaţilor (maximul perioadei înregistrându-se în 2019, când a fost de 13,1 puncte procentuale).

• Rata sărăciei a fost de peste 8,9 ori mai mare în regiunea Olteniei decât în regiunea București-Ilfov.

• În anul 2022, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Sud-Vest Oltenia (34,7%), Sud-Est (28,4%) și Nord-Est (26,2%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (3,9%).

• Sărăcia este mai frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodăriile cu copii dependenţi (în anul 2022 a atins 23,5%), decât în cazul celor care trăiesc în gospodăriile fără copii (18,3% în același an).

• În anul 2022, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi (40,4%), urmate de gospodăriile formate din 3 sau mai mulţi adulţi cu copii dependenţi (26,3%) și de cele formate din 2 adulţi cu 2 copii dependenţi (24,8%).

• Dintre familiile monoparentale, părinte singur cu cel puṭin un copil dependent, 23,8% au fost afectate de sărăcie. În comparaţie cu acestea, gospodăriile formate din 2 adulţi şi 1 copil dependent au fost afectate de sărăcie într-o măsură mai redusă.

• Persoanele singure sunt mai expuse riscului de sărăcie, în special în cazul femeilor (32,7% faţă de 25,9% la bărbaţi). De asemenea, persoanele care trăiesc singure devin tot mai sărace pe măsura înaintării în vârstă: persoanele singure în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 27,1%, pe când cei cu vârsta de 65 ani şi peste sunt săraci în proporţie de 32,1%.

• O creştere ușoară a riscului de sărăcie se remarcă în cazul gospodăriilor formate dintr-o persoană singură de sex masculin (cu 1,4 puncte procentuale) și a persoanelor singure de sub 65 de ani (cu 0,5 puncte procentuale).

• Dacă în anul 2022 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (45,0%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice (65 de ani şi peste) care, într-o proporţie de 84,8%, ar fi fost în stare de sărăcie relativă. Aceeaşi situaţie s-ar fi înregistrat şi la persoanele aflate în grupa de vârstă 55-64 de ani, dar într-o proporţie mai redusă, de 51,5%.