Mitingul PSD, un mod de a pune presiune pe justitie. Guvernele nu se schimba prin proteste, mergeti la vot! Interviu

In ceea ce priveste decizia CCR privind revocarea procurorului sef al DNA, ea „dezechilibreaza raporturile dintre ministru si presedinte”, lucru care „nu este benefic pentru independenta procurorilor”, insa decizia Curtii trebuie respectata, pentru ca altfel am intra „intr-o zona de dezechilibru constitutional”.

Fostul ministru al Justitiei remarca si faptul ca la numirea judecatorilor constitutionali primeaza factorul politic, iar acest lucru ar trebui schimbat. De asemenea, Valeriu Stoica reaminteste ca democratia constitutionala se bazeaza pe alegeri si, chiar daca dreptul de a protesta este unul fundamental, guvernele nu se schimba doar prin proteste, asa ca mai important este „dreptul de a te exprima prin vot”.

„In politica, cel mai mic rau posibil este si cel mai mare bine posibil. (…) Nu viziunea anti-sistem e de natura sa duca la rezolvarea problemelor. Un sistem devine mai bun daca este perfectionat, amendat, regandit. A nega sistemul pur si simplu, cel putin cand e vorba despre democratia constitutionala, nu duce la nimic bun”, afirma Valeriu Stoica, fost ministru al Justitiei in trei guverne, profesor de drept civil la Universitatea Bucuresti, avocat si fost presedinte al PNL, in interviul acordat Ziare.com.

Aveti o experienta politica si juridica bogata, cum vi s-a parut mitingul organizat sambata de PSD? Gresim daca tragem concluzia ca a fost unul indreptat impotriva Justitiei?

A fost un miting bizar. In mod normal, mitingurile se fac impotriva celor care guverneaza si e bizar ca tocmai cei care sunt la guvernare sa organizeze un miting. E adevarat ca justificarea lui pare sa fie legata de un obiectiv exterior guvernarii – presupusele abuzuri ale justitiei. Dar chiar si asa, ramane bizar ca un partid aflat la guvernare sa organizeze un miting impotriva justitiei (pentru ca desi se spune ca a fost un miting impotriva abuzurilor, pana la urma a fost un miting impotriva independentei justitiei).

Daca exista abuzuri, erori judiciare, greseli, calea de corectare a lor nu este una politica. Aceste posibile erori se corecteaza prin mijloace interne, specifice fiecarui sistem: daca e vorba de Ministerul Public, exista controlul ierarhic; daca e vorba de instantele de judecata, exista caile de atac. Acestea sunt instrumentele prin care se corecteaza astfel de erori.

Pana la urma, impresia este ca acest miting a fost mai degraba un mod de a exercita o presiune asupra justitiei, invocand pretexte care, in realitate, nu isi gasesc nicio justificare.

Au socat in ultimele zile cateva declaratii ale liderilor PSD-ALDE. Calin Popescu Tariceanu a sugerat ca Romania nu e o tara democratica, iar Liviu Dragnea a acuzat UE si NATO ca au finantat „statul paralel”. Cu ce scop au fost transmise aceste mesaje?

Este un discurs mai vechi, care rastoarna sensul firesc al lucrurilor. Pare mai mult decat ridicol sa credem ca UE si NATO ar finanta un stat paralel in Romania. Nu. De la bun inceput, de cand am devenit membri NATO si de cand am intrat in clubul european, din acel moment avem niste obligatii pe care trebuie sa le respectam. Ne-am asumat obligatii privind consolidarea statului de drept, obligatii privind independenta justitiei. Ceea ce ne-au cerut partenerii nostri a fost sa ne respectam obligatiile pe care ni le-am asumat.

Discursul pe care il practica anumiti politicieni de la un timp, privind „statul paralel”, este de fapt un discurs care incearca sa pastreze in Romania reguli care nu mai sunt compatibile nici cu UE, nici cu NATO. Sunt reguli care au fost instituite in perioada 1990 – 2006. De la 1 decembrie 2007, de cand am intrat in UE, trebuia sa schimbam „regulile jocului”, sa tinem cont de statul de drept, de independenta justitiei si de lupta impotriva coruptiei.

Daca se fac greseli (si nu exclud ca s-au facut) in procesele care au ca obiect coruptia, caile de corectare sunt specifice sistemelor respective. Din pacate, acest discurs pe care il sustin unii politicieni pare sa fie atragator pentru toti cei care au intr-un fel sau altul probleme cu justitia.

Este cunoscut de multa vreme ca atunci cand exista dosare in justitie, nu numai penale, partile nu obtin o satisfactie deplina, dar nu este justificat ca un partid politic sa speculeze asemenea nemultumiri si sa le transforme intr-un atac impotriva independentei justitiei.

Acest miting se adauga unui sir mai lung de presiuni puse pe justitie dupa preluarea puterii de catre PSD-ALDE. Exista riscul sa ne intoarcem la perioada de dinainte de aderarea la UE, despre care vorbeati?

Exista un risc, dar nu cred ca el se va realiza in perioada urmatoare. Si totusi, pentru ca riscul exista, nu putem sa ramanem indiferenti.

Cum comentati recenta decizie a Curtii Constitutionale prin care presedintele Romaniei este obligat sa revoce procurorul sef al DNA, asa cum i-a cerut ministrul Justitiei?

Aici as vrea sa fac niste precizari. In primul rand, CCR nu exclude in totalitate rolul presedintelui in procesul de numire si de revocare a unor procurori in functii importante. In aceasta privinta a fost o evolutie indelungata.

In forma initiala a Constitutiei, din 1991, in titlul despre autoritatile publice era un capitol care se numea „autoritatea judecatoreasca”. La inceput a fost o confuzie, iar cativa ani a existat tendinta de a considera ca procurorii fac parte din puterea judecatoreasca. Nu s-a observat ca notiunile de autoritate judecatoreasca si de putere judecatoreasca nu sunt sinonime. Legea de organizare judecatoreasca din 1997 a clarificat lucrurile, precizand ca autoritatea judecatoreasca e o notiune mai larga, care include in sfera ei si Ministerul Public, si puterea judecatoreasca, asadar acestea doua sunt distincte. Exista insa un organism care include si procurorii, si judecatorii – Consiliul Superior al Magistraturii, prin urmare Ministerul Public are un statut mixt. (…)

Incepand din 2004 s-au facut clarificari legislative, in sensul consolidarii independentei procurorilor (nu in aceeasi masura in care judecatorii sunt independenti, dar intr-o forma asemanatoare) . Aceste clarificari legislative au redus autoritatea ministrului la elaborarea politicilor publice penale si la aplicarea lor.

Decizia CCR pronuntata recent este, din aceasta perspectiva, un regres in ceea ce priveste clarificarea statutului procurorilor, pentru ca ea reda ministrului atributia de a interveni in cariera procurorilor cand e vorba de numirea lor in functii importante. Mai mult, aceasta decizie slabeste rolul presedintelui in cadrul acestui mecanism de numire/revocare in functii importante. Anterior, ministrul propunea, dar decizia era la presedinte. Presedintele trebuie sa aiba posibilitatea sa aprecieze si pe fond, nu e vorba doar despre simple chestiuni de oportunitate.

In plus, exista un al treilea factor in acest mecanism – CSM. Decizia Curtii dezechilibreaza raporturile dintre ministru si presedinte. Aceasta dezechilibrare inseamna o preeminenta a Executivului in ceea ce priveste cariera procurorilor, iar acest lucru nu este benefic pentru independenta procurorilor.

Speranta mea este ca in viitor insasi Curtea va reveni asupra acestei interpretari, nu ar fi prima data.

Aceste oscilatii pe care le are Curtea in ceea ce priveste echilibrul puterilor se explica si prin faptul ca numirea magistratilor constitutionali este una intemeiata pe criterii politice. E adevarat ca sunt si alte criterii, dar criteriul politic primeaza. Cred ca ar fi bine sa ne gandim serios pe viitor daca n-ar trebui sa se schimbe acest mod de numire a judecatorilor la CCR si sa indepartam cu totul criteriul politic. E o chestiune delicata, pentru ca ar presupune revizuirea Constitutiei, ceea ce in momentul de fata pare un obiectiv imposibil.

Eu cred ca cea mai buna solutie este sa gasim acele interpretari legislative si jurisprudential constitutionale care sa permita o mai buna aplicare a ceea ce eu numesc principiul „impartirii puterii„. Separatia puterilor in stat este numai o forma particulara de realizare a principiului impartirii puterii, pentru ca el inseamna mai mult. In interiorul fiecarei puteri – legislativa, executiva, judecatoreasca – sunt anumite sisteme de control si de divizare a puterii: Senatul si Camera Deputatilor, apoi Guvernul si Presedintele, promulgarea legilor sau sesizarea CCR etc. Aceste mecanisme fine de control reciproc chiar in interiorul fiecarei puteri sunt de natura sa impiedice derapajele si abuzurile.

Presedintele Iohannis trebuie sa aplice decizia CCR, chiar daca e contestabila? Unii l-au indemnat sa nu o faca. Daca ati fi consilierul dansului, ce l-ati sfatui?

Sunt lucruri care nu se pot discuta. Chiar daca suntem nemultumiti de decizia CCR, a nu o respecta inseamna a intra intr-o zona de dezechilibru constitutional. Nu cred ca ar fi bine.

Ceea ce trebuie sa facem cu totii este sa respectam deciziile Curtii, dar in acelasi timp sa gasim formule pentru viitor care sa impiedice asemenea situatii care dezechilibreaza mecanismele institutionale.

Ce solutii se pot gasi? In primul rand, este vorba despre reforma interna a partidelor politice. Ele insele trebuie sa aiba structuri care sa le impiedice sa ajunga la derapaje si la tendinte de a ignora principiile functionarii statului de drept.

Dar partidele ajung la putere cu votul alegatorilor. Nu cumva avem nevoie si de o „reforma” a electoratului?

Este adevarat. Am spus de multa vreme: cultura democratica presupune ca alegatorii insisi, cetatenii, trebuie sa inteleaga foarte bine aceste principii ale statului de drept, aceste principii ale democratiei constitutionale si, mai mult decat atat, foarte important este ca atunci cand sunt alegeri (parlamentare, locale, prezidentiale) cetatenii sa vina la vot.

Am observat ca exista nemultumiri, un fel de tensiune care se acumuleaza din cauza unor fenomene politice, din cauza unor acte legislative sau guvernamentale, a unor decizii ale CCR. Evident ca dreptul de a demonstra, de a merge la un miting, este fundamental, dar in acelasi timp, chiar mai important, este dreptul de a te exprima prin vot. Ar fi trist ca acest drept sa nu fie exercitat de catre toti cei care il au, pentru ca absenteismul la vot explica fragilizarea democratiei.

Dar ce le spuneti celor care nu merg la vot pentru ca sunt nemultumiti de ofertele facute de partide, spun ca nu au alternative, nu au incredere in candidatii pusi pe liste?

Aceasta este o scuza, o dovada de infantilism politic, o spun cu toata duritatea. Cand mergem la vot vedem care sunt alternativele si trebuie sa o alegem pe cea mai putin rea, pentru ca ea este si cea mai buna.

In politica, cel mai mic rau posibil este si cel mai mare bine posibil.

Alegatorul matur trebuie sa analizeze toate ofertele si chiar daca nu gaseste una ideala, care sa raspunda tuturor preferintelor si dorintelor sale, el trebuie sa aleaga, in cunostinta de cauza, varianta care este cea mai putin nociva pentru tara.

Vreti sa spuneti ca partidele care sunt acum in opozitie pot sta linistite, mergand pe ideea ca oricum vor obtine voturile tuturor celor care sunt impotriva PSD-ALDE?

Sunt doua chestiuni complementare, distincte dar legate. Prima este pregatirea alegerilor si a doua, pregatirea guvernarii. Nu te pregatesti doar pentru a castiga puterea, trebuie sa te pregatesti si pentru a guverna dupa ce castigi alegerile.

Iar asta inseamna ca in orice partid trebuie sa existe politici de resurse umane care sa permita identificarea si promovarea oamenilor competenti si onesti. Aceste competente exista in fiecare partid, dar ele sunt ignorate.

In plus, mai trebuie mobilizati tinerii, trebuie gasite formulele care sa ii atraga in politica. In momentul de fata, tendinta e de a respinge politica. E o tendinta proasta, justificata de comportamentul politic al celor care guverneaza sau sunt in opozitie. Dar nu viziunea anti-sistem e de natura sa duca la rezolvarea problemelor. Un sistem devine mai bun daca este perfectionat, amendat, regandit. A nega sistemul pur si simplu, cel putin cand e vorba despre democratia constitutionala, nu duce la nimic bun.

Principiile democratiei constitutionale sunt valabile si daca noi credem in ele, daca suntem cetateni responsabili (indiferent de varsta pe care o avem, dar e vorba in primul rand de cei tineri, pentru ca tara e in primul rand a lor), atunci trebuie sa participam la politica cel putin mergand la vot, dar si mai mult, e nevoie de o implicare reala in partide, pentru ca numai asa ele pot sa fie reformate, modernizate.

Vorbiti despre pregatirea alegerilor si a guvernarii, dar ce trebuie sa faca opozitia intre doua randuri de alegeri? Multi vorbesc acum despre solutii extreme, cum ar fi iesirea masiva in strada, pentru ca nu vad nicio alta posibilitate de a opri abuzurile regimului Dragnea.

Sunt doua chestiuni delicate. Democratia constitutionala se bazeaza pe alegeri libere, iar autoritatile constituite pe baza acestor alegeri au mandat pana la urmatoarele alegeri. Acest lucru este fundamental. Cata vreme votul legitimeaza autoritatile care guverneaza, nu le putem nega acest mandat.

Dar a doua chestiune foarte importanta este urmatoarea: chiar daca votul justifica mandatul pe care il au guvernantii, asta nu inseamna ca el justifica si derapajele de la principiile constitutionale. Si atunci este firesc sa se protesteze impotriva derapajelor.

Numai ca guvernele nu se schimba doar prin proteste, protestele exprima o atitudine, arata foarte clar ca cetatenii nu sunt indiferenti, dar in acelasi timp cei care protesteaza trebuie sa inteleaga un lucru: Cand vor mai fi alegeri, sa nu stea acasa.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.