Presedintele Romaniei nu poate fi transformat in gade

Veti spune ca ultimul cartus e la presedinte: gratierea individuala. Asa e, presedintele Romaniei este ultimul gardian impotriva aberatiilor judiciare care pot sa apara la un moment dat.

Cam aici suntem si cu decizia CCR care face din ministrul Justitiei un fel de supraputere in stat, care are dreptul sa ii ordone presedintelui, are dreptul sa anihileze CSM si care transforma procurorii din magistrati, asa cum sunt potrivit Constitutiei, in agenti guvernamentali subordonati unui membru al guvernului.

Este o decizie de o ilegalitate similara cu pronuntarea unei condamnari la moarte atat prin incalcarea flagranta a Constitutiei si a legislatiei, cat si a tratatelor internationale la care Romania e parte, incepand cu angajamentele luate in momentul aderarii la UE. Aceste angajamente prevaleaza in fata legii interne si respectarea lor reprezinta o atributie esentiala a presedintelui Romaniei, potrivit art 148 al 4 din Constitutie.

Ba chiar in cazul Deciziei CCR nr. 358/2018 situatia e si mai grava decat in cazul unei eventuale condamnari la moarte. Daca in cazul instantelor de judecata exista cai de atac, deci trebuie sa o ia razna mai multe instante de judecata pentru ca o aberatie sa devina definitiva, in cazul CCR e suficient ca 5, mai nou doar 4 oameni – pentru ca CCR a reiventat si notiunea de majoritate – sa vrea ceva pentru ca acel ceva sa devina general obligatoriu fara cale de atac.

Pentru orice hotarare pe care o pronunta, un judecator isi angajeaza raspunderea disciplinara si chiar penala, ceea ce nu e cazul judecatorilor CCR, care nu au niciun fel de raspundere.

Judecatorul care pronunta o hotarare este magistrat, cu toate pregatirea profesionala si cu toate obligatiile care decurg din acest statul. Judecatorul constitutional este parte a unei institutii politice, este numit politic, nu este magistrat si nu trebuie sa indeplineasca decat minime criterii profesionale, valabile pentru un simplu jurist de firma.

In plus, pe chiar avocata Alice Draghici, o constanta a emisiunilor Antenei 3, a scapat-o gura si a spus ca o decizie a CCR nu e asimilata de lege unei hotarari judecatoresti. Exact asa. Dna Draghici a mai comis de altfel un act de sinceritate cand a admis, luata prin suprpridere, ca protocoalele nu contin nimic ilegal.

Acesta este raspunsul pentru PSD si toti cei care pun semnul egal intre faptul ca presedintele nu pune in aplicare o decizie a CCR neconstitutionala si fundamental contrara angajamentelor europene ale Romaniei.

Presedintele a fixat, in opinia mea, o borna extrem de importanta si indelung asteptata: presedintele este prezent, in sfarsit prezent, dispus sa lupte la sange pentru tara lui si pentru respectarea Constitutiei, presedintele reprezinta in cel mai inalt nivel statul roman si nu poate fi obligat de nimeni in nicio circumstanta sa actioneze impotriva lor.

Presedintele Romaniei nu poate fi transformat de nimeni in gadele care pune in executare o sentinta ilegala.

Sigur ca presedintele are la dispozitie o multime de eschive la care poate recurge. De exemplu, poate sa ceara CCR, in baza Codului de procedura civila, sa explice motivarea fundamental contradictorie a CCR, care, pe de-o parte, ii da dreptul sa faca o evaluare a legalitatii procedurii de revocare, deci macar sa constate daca pe masa lui a ajuns un dosar cu sina sau unul cu snur, dar, pe de alta parte, nu ii da voie sa o faca si il obliga direct la semnarea actului. Si e doar un exemplu de contradictie, pentru ca sunt mai multe.

Dupa cum presedintele poate semna decretul de revocare cu precizarea ca el se aplica, de exemplu, din 14.05.2019, adica ziua cand mandatul dnei Kovesi oricum va expira. Dar problema este cu mult dincolo de persoana dnei Kovesi.

Problema este una de principiu: daca presedintele semneaza, indiferent cu ce data sau dupa cate eschive, el consimte implicit la faptul ca poate fi obligat sa comita un act nelegal, neconstitutional si anti-european, deci in coliziune frontala cu interesele fundamentale ale Romaniei. Intra in rolul subordonarii.

Iar asta ar insemna implicit o recunoastere a transformarii Romaniei in republica parlamentara, fara ca poporul sa isi fi exprimat punctul de vedere, si o recunoastere a ingenuncherii statului de drept.

Ei bine, in opinia mea, acest precedent nu trebuie creat sub nicio forma si cu niciun pret.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.