Presedintele Senatului a explodat, revarsandu-si toata furia dupa ce un grup de cetateni a manifestat, miercuri, chiar in spatiile Parlamentului, iesind astfel evident din cadrul obisnuitelor cutume democratice.
Pe de o parte, regret ca unii nu gasesc alte forme de a-si exprima opiniile legitime, dar pe de alta parte regret in aceeasi masura modul cum incearca dl Tariceanu sa impuna democratia, vazuta numai prin ochelarii sai si nu altfel.
Caci, ma intreb, ce fel de democratie este asta, sa rememorezi hodoronc-tronc momente reprobabile din istoria lumii si fara nicio legatura cu cazul, numai in dorinta de a improsca opozitia cu noroi si a trimite la groapa cu gunoi niste cetateni care – buni sau rai, asa cum sunt ei – isi folosesc totusi dreptul constitutional de a avea o opinie?
Ca sa vorbesti de istorie, trebuie s-o cunosti
As cita chiar din declaratia de joi a presedintelui Senatului, facuta cu trimitere atat la protestatari, cat si la un partid de opozitie, mai bine pozitionat in Parlament decat partidul dlui Tariceanu:
„Asa a inceput fascismul si totalitarismul in Europa. Si comunistii dupa razboi la fel s-au comportat, prin violenta, sa acapareze puterea”.
Imi permit sa observ ca, la data cand se afirma fascismul in Europa, eu eram adolescent, iar dl Tariceanu nu era deloc. Nici fascismul, nici comunismul n-au fost demarate de niste protestatari izolati.
Au inceput cu lideri care si au revendicat puterea din prima zi, au obtinut-o prin alegeri manipulate, iar mai departe au facut ce i-a taiat capul, credinciosi unui principiu care si astazi mai misuna prin capul unor lideri de la noi: „pentru ca putem”.
Si fascistii, si comunistii aveau nevoie de un adeversar ipotetic pe care sa-l invinga in fiecare zi, culegand aplauzele simpatizantilor. Adevarsarul trebuia sa fie hidos, insuportabil si neaparat vandut cuiva.
Comunismul lui Lenin s-a indreptat impotriva exploatatorilor, cel al lui Stalin impotriva „dusmanului de casa”, fascismul impotriva evreilor si iata ca acum, democratia lui Dragnea si a lui Tariceanu a nascocit razboiul impotriva „statului paralel”.
Toate, fara exceptie, sunt plasmuirea unor minti infierbantate, sunt notiuni fara sens, menite nu sa slujeasca societatea, ci numai sa serveasca grandomania unor lideri nesatui, dornici sa-si aserveasca institutiile si puterea absoluta in stat.
Iar daca dl Tariceanu face asemenea declaratii, precum cea citata mai sus, imi vine sa cred ca ori nu intelege cauza care, de cativa ani incoace, ii scoate pe romani in strada, ori este depasit si nu stie ce-i de facut.
Ombilicul Pamantului
In opinia mea, nu-ti trebuie prea multa intelepciune ca sa observi ca lumea protesteaza nu pentru ca ne-ar lipsi legi care sa opreasca protestele, cum crede dl. Tariceanu. Aici nu este vorba de eficienta jandarmeriei sau despre cat de capabil este ministrul de interne (nici vorba sa fie capabil, dar asta este alta problema).
Lumea protesteaza dintr-un motiv paradoxal: insasi coalitia de la putere o provoaca sa protesteze. Cum sa nu iesi la proteste, cand dl Tariceanu face declaratii ca pe vremea Regelui-Soare: „Atata vreme cat eu sunt presedinte al Senatului, va spun ca nu sunt dispus sa inchid ochii, sa ma fac ca nu vad si sa tolerez astfel de atitudini”.
Observati nuantele? „Eu sunt presedintele”, „nu sunt dispus sa inchid ochii” (ca si cum pana acuma i-a inchis), „nu tolerez” (de parca pana acuma a tolerat) . Este ca un fel de declaratie de tipul „eu sunt buricul Pamantul, n-ati observat?”.
Poate dl Taruceanu vrea sa induca ideea ca va lua taurul de coarne, dar n-are taur. De coarne nici vorba! Nimeni nu-l intreaba daca vrea sau nu sa tolereze protestele. Asa ceva ar putea sa fie chiar imposibil. Posibil ar fi sa caute raul la radacina si acolo sa taie. Intrebarea este insa daca presdintele Senatului stie sa caute radacina si daca are interes sa taie raul. Poate ca nici una, nici alta.
In opinia mea, n-ar fi existat proteste daca cei doi sefi de Camere nu s-ar zbate sai acapareze totul, inclusiv Parlamentul. Daca vreti, mai ales Parlamentul. Vorbind in termeni populari, sa arunce democratia in pod.
De ce iese lumea in strada
In ultima vreme, liderii nostri vorbesc de democratie ca si cum n-ar sti ca, intr-un stat normal, democratie inseamna o Putere cu majoritate confortabila, ca sa asigure stabilitate, si o Opozitie destul de puternica pentru ca sa poata semnala si stavili derapajele Puterii.
Fara acest principiu, democratia este vorba goala, iar protestele nu le poti opri nici cu intoleranta dlui Tariceanu, nici cu deschisul ochilor. Oare nu inelege dl Tariceanu ca oamenii ies in strada pentru ca reprezentantii lor din Parlament sunt batjocorati de majoritari?
Daca dl Dragnea ar avea mai multa intelepciune, iar dl Tariceanu mai putina ingamfare, era de ajuns sa nu mai sfideze Opozitia, sa n-o mai persifleze sau s-o batjocoreasca.
Nefericita practica din Palamentul nostru, cu dezbateri „pe repede-inainte”, cu scurtarea timpului, ca sa nu apuce Opozitia sa-si spuna cuvantul si cu neluarea ei in considerare atunci cand apuca totusi sa vorbeasca, scoate automat lumea in strada.
Si o va mai scoate, atata timp cat liderii Camerelor isi inchipuie ca ne lipseste intoleranta fata de protestatari, in loc sa admita ca, fara aportul adversarilor in dezbateri, nu exista insasi democratia.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.