Domnule ministru, Liviu Pop, ce fumaţi de levitaţi?

Descoperirea mileniului este consemnată în noul manual de educaţie fizică şi sport pentru clasa a 5-a. 

Atunci când ministrul Educaţiei, Liviu Pop, alias Genunche, anunţa apariţia manualului de sport, până şi premierul Tudose spunea: „Sper că e o glumă!” Nu a fost o glumă, sau a fost dar una proastă. Primul ministru nu a mai spus nimic, probabil pentru că i s-a spus că era vorba de nişte sume care erau destinate „băieţilor deştepţi” de la editare. Tudose a înţeles că gluma era doar încă o coţcărie pentru ca unii să mai facă un bănuţ, aşa că nu a mai revenit cu declaraţii. I se întâmplă zilnic cu programul de guvernare, aşa că nu mai miră pe nimeni.

La început de an şcolar, multe manuale nu sunt gata, cu mici excepţii, printre care şi deja celebrul „manual de sport”. Ne-am amuzat, gândindu-ne cât de util poate fi un manual de sport. După sute de generaţii trecute prin şcoala românească, elevi care au făcut mişcare sub directa îndrumare a profesorilor de sport, fără a avea nevoie de un manual, apare din senin un imbecil care descoperă utilitatea şi necesitatea absolută a unui astfel de manual. Pare de noaptea minţii, ca Ministerul Educaţiei să cheltuiască o sumă deloc de de neglijat, în condiţiile în care învâţămâtul românesc are atâtea segmente subfinanţate, vezi-Doamne din lipsă de resurse financiare.

Şi… a apărut manualul minune! Mă opresc asupra unui paragraf, care este esenţa mişcării şi spuma descoperirilor în materie de levitaţie. Citez: „Mersul este modalitatea de bază, cea mai simplă, folosită pentru deplasarea omului încă din primul an de viață. În timpul mersului, vei păstra contactul (sprijinul) permanent al unui picior cu solul.” Atââât! Aşadar, dacă cumva te mânâncă undeva să nu pui un picior pe sol, în timp ce păşeşti, eşti terminat! Din acel moment zbori! Manualul de sport ne avertizează, fără echivoc, asupra posibilităţii de a zbura, în cazul în care suntem suficient de tâmpiţi, încât după fiecare picior pus pe pământ, să nu cumva să omitem să repetăm figura şi cu celălalt membru.

Imaginaţi-vă o oră de sport… Domn’ profesor, cu manualul în mână, predându-le elevilor: „Dragii mei, astăzi vom învăţa să păşim! Lucru mare, fără de care sunt convins că nu veţi putea băga o tură de teren şi poate nici să vă întoarceţi pe la casele voastre, după ore. De altfel, nici nu ştiu cum aţi reuşit să ajungeţi până astăzi la şcoală. Mă rog… Ia să vedem, Gigel, ce ai înţeles tu din lecţia de astăzi?” Nici măcar nu vreau să îmi imaginez ce ar fi putut să răspundă bietul Gigel, mai ales dacă nu a fost atent…

Este evident faptul că, de astăzi, viaţa noastră se va schimba. Atunci când nu mai am chef să merg, îmi amintesc de înţelepciunea manualului de sport al lui Genunche şi nu pun un picior pe pâmânt. Voi face astfel o fentă Legii Gravitaţiei! Aşa, şi? Credeţi că o să se supere Dumnezeu pe mine? Să fie sănătos dacă se supără, pentru că eu tocmai am luat „lumină” de la Liviu Pop, iar acum ştiu ce trebuie să fac, sau să nu fac… la fiecare pas.

Şi pentru a mă revanşa faţă de serviciul pe care Liviu Pop l-a făcut umanităţii, îi fac şi eu o surpriză pe măsură: o pereche de căşti pentru proşti, la care să asculte permanent două cuvinte, rostite alternativ: „inspiră”, „expiră”. Nu-i luaţi căştile de pe urechi, pentru că, la cât e de inteligent, băiatul ăsta riscă să uite ordinea şi frecvenţa şi să se sufoce. Ar fi păcat…           ( www.observatorulph.ro ).