Iohannis, Dragnea și glonțul de argint

Ultimele declarații ale principalilor actori politici, dar și mișcările nedeclarate generate de aceștia, precum și o discuție pe care am avut-o în particular cu Gabriela Firea, mă determină să mă gândesc la câteva ipoteze care, aparent cel puțin, sunt de-a dreptul fulminante. Ele îi vizează pe primii doi cei mai puternici oameni în stat, Klaus Iohannis și Liviu Dragnea. Între aceștia există un glonț de argint. În ce direcție se îndreaptă glonțul?

Primarul general al Capitalei, doamna Gabriela Firea mi-a mărturisit ieri că a ajuns cu răbdarea la capăt. Deși l-a asigurat de nenumărate ori pe Liviu Dragnea că nu intenționează să intre în cursa prezidențială, acesta se teme, încearcă să se apere de un inamic inexistent și, în timp ce se afișează în public împreună cu ea, îi sabotează pe toate căile marile proiecte care au fost aprobate de Consiliul General, dar nu pot fi implementate fără cooperarea unor miniștri și fără anumite schimbări în plan legislativ. Are informații certe de la membri ai cabinetului Dăncilă și din Parlament referitor la duplicitatea lui Dragnea. Concret, acesta le-a cerut pe rând respectivilor demnitari să nu dea curs solicitărilor doamnei Firea. Intuind că așa stau lucrurile, înainte de a fi avut respectiva convorbire, am scris că s-ar putea ca, exasperată, Gabriela Firea să decidă totuși să intre în cursa prezidențială. M-a contrazis. Așa că reformulez. S-ar putea să nu mai aibă încotro. Să fie împinsă în această direcție, în mod straniu, chiar de Liviu Dragnea. Dar, cu anumite condiții extrem de dure asupra cărora însă nu s-a convenit.

Se explică afirmația de mai sus. Mă pun în situația lui Liviu Dragnea. Îmi imaginez un scenariu optimist. Conform căruia el nu va fi condamnat ci va fi declarat nevinovat, scăpând astfel de pericolul închisorii. Mai mult, în cursul acestei toamne vor fi promulgate cele mai importante legi ale Justiției și va fi operată o amnistie și grațiere în urma unei ordonanțe de urgență. În aceste condiții, Liviu Dragnea, care conduce cu o mână de fier, în ciuda opoziței interne și a opoziției externe, cel mai puternic partid socialist din Europa, va încerca să pună mâna pe marele pot.

Și acum este momentul să ne întrebăm ce anume și-ar dori Dragnea într-un asemenea scenariu. Să devină președinte? Dacă da, atunci cum se explică faptul că, rând pe rând, prerogativele prezidențiale sunt fie readuse sub ordinea constituțională fie amputate succesiv printr-un ansamblu de modificări legislative. Își taie Liviu Dragnea singur craca de sub picioare? Sau, de fapt, dorește altceva?

Am convingerea că, dacă mâine, Liviu Dragnea va fi în situația de a opta, va alege nu să fie Președintele României, ci să devină premier. Ca premier, ar deține aproape în totalitate pârghiile puterii, și ar continua să dispună, în calitate de președinte PSD, de cel mai eficient instrument politic existent în România. Luni, când Dragnea a declarat că nu respinge ideea de a susține, alături de ALDE, un candidat comun, Dragnea a făcut o ofertă politică dar a spus și o jumătate de adevăr. Oferta politică este că PSD îl va susține pe Tăriceanu, la fel cum l-a susținut și pe Crin Antonescu. Jumătatea de adevăr este că, pentru el, poziția de președinte al României este încă negociabilă. Dar nu în afara, ci în interiorul PSD. Acesta este glonțul său de argint.

Dar are Klaus Iohannis un glonț de argint? Sau poate Klaus Iohannis să schimbe direcția acestui glonț de argint, îndreptându-l letal spre rivalul său politic? Să încercăm să ne punem și în locul lui Klaus Iohannis.

În plan extern, Klaus Iohannis și-a închis câteva fronturi în care se putea mișca, optând în totalitate pentru Germania, în timp ce opțiunea PSD este din ce în ce mai accentuat pro-atlantistă. Fără susținerea SUA și insultând în câteva rânduri statul Israel, Klaus Iohannis nu mai poate accesa președinția permanentă a Consiliului European pentru 2+ 2 ani, începând din decembrie 2019. Când se încheie mandatele lui Donald Tusk. I-a rămas însă deschisă șansa onorantă, care nu este atât a lui, cât a României, de a deține anul viitor, pentru 6 luni, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. În aceste condiții, bizuindu-se pe sprijinul extern al Germaniei și al aliaților acesteia, mai vizibili sau mai puțin vizibili, între care o poziție importantă o ocupă și Federeția Rusă, și bizuindu-se în plan intern pe frontul anti-PSD pe care încearcă să-l consolideze, Klaus Iohannis se va bate, așa cum a declarat, pentru un al doilea mandart. Firește, asta se va întâmpla în condițiile în care sondajele de opinie din 2019, precum și rezultatele la europarlamentare ale frontului anti-PSD vor arăta o favorabilitate de cel puțin 30%. În caz contrar, cursa trebuie abandonată.

La fel ca în cazul lui Dragnea, să optăm pentru scenariul optimist. Și să ne întrebăm ce își dorește mai mult Klaus Iohannis. Să se bată la prezidențiale cu Liviu Dragnea sau cu un alt candidat PSD care nu poate fi anatemizat drept infractor care a scăpat prin diverse artificii de rigorile legii? Își dorește Iohannis să se bată cu Liviu Dragnea? Sau cu Gabriela Firea? Își dorește Iohannis să se bată cu Dragnea sau cu Corina Crețu? Nu mai intru în detalii. Și nici nu mai dau alte exemple. Mi se pare la mintea cocoșului că Iohannis preferă un adversar pe care să-l poată arăta cu degetul și față de care să reușească să se plaseze în antiteză. În aceste condiții, dacă el dispune de un glonț de argint, îl va utiliza nu în sensul de a-l lichida pe Liviu Dragnea și de a-l scoate din cursă, ci în sens contrar.

S-ar putea să nu ne vină să credem în ce va urma. S-ar putea să descoperim că celeritatea pe care în mod legal și constituțional le-a solicitat-o președinta Înaltei Curți judecătorilor care trebuie să urgenteze finalizarea motivărilor pentru sentințele date, să aibă un cu totul alt obiectiv final decât cel la care lumea se gândește. Și anume, o descărcare mai rapidă de sub povara sentințelor penale a lui Liviu Dragnea. În acest fel, cresc șansele ca acesta și nu altcineva să îl contracandideze pe Klaus Iohannis.

Punând cap la cap cele două scenarii pe care le-am prezentat mai sus și continuând acest tip de raționament nu este deloc exclus ca Liviu Dragnea să urmărească identificarea unui candidat viabil la prezidențiale care să fie nu numai un reprezentant PSD, ci și un personaj cu care el să poată face o echipă. În mod obligatoriu, acest personaj trebuie să fie docil și să nu iasă sub nicio formă de sub cuvântul lui Dragnea. Firea nu ar putea fi un astfel de candidat pentru că deja l-a denunțat public și a declanșat un război intern împotriva acestuia. Nu e deloc sigur nici că doamna Corina Crețu ar fi un candidat potrivit din perspectiva ambițiilor lui Dragnea. Dar, se mai pot găsi alte personalități în PSD care ar putea juca rolul de coechipier al viitorului prim-ministru.

Cu radarele funcționând non stop și fixate în direcția lui Dragnea, frontul anti PSD face eforturi disperate de a descoperi cu un minut mai devreme candidatul lui Dragnea, de a-l ucide din fașă, astfel încât, finalmente să-l împingă spre o candidatură chiar pe liderul PSD. Și iată cum, în continuare, glonțul de argint rămâne suspendat între cei doi poli ai puterii.

Sorin Rosca Stanescu