Divizia de presă a SRI

Ceea ce noi știm de mulți ani, ceea ce noi vehiculăm ca o informație cu un grad ridicat de credibilitate, a fost duminică seară confirmat de către colonelul SRI Daniel Dragomir, fost colaborator apropiat al generalului cu patru stele Florian Coldea. Jurnaliști cunoscuți și nu puțini au făcut pârtie în biroul șefului operativ al SRI. Aceastora li s-a cerut – și ei au executat prompt – ca în baza unor informații furnizate de SRI să compromită o serie de persoane. Alături de SRI, așadar, au existat ziariști și redacții, care au făcut poliție politică.
Îl rog la modul cel mai respectuos, dar și serios pe directorul SRI Eduard Hellvig, care până în prezent a adus destul de multe dovezi ale bunei sale credințe, să reconsidere ultimul comunicat al instituției pe care o conduce. Un comunicat prin care conducerea SRI afirmă că nu a făcut niciodată poliție politică. Că nu s-a implicat în operațiuni cu caracter politic. Acest comunicat este în întregime fals. Conținutul său sfidează o realitate, care a fost și va mai fi dovedită în mod amănunțit. Dimpotrivă, SRI a făcut poliție politică.
Ani la rând această instituție privatizată de un general inconștient, care habar nu are ce înseamnă democrația și de directorul său politic, George Maior, în prezent ambasador al României la Washington, a continuat și a amplificat practici mai vechi ale SRI implementate încă de la formarea acestui serviciu în sensul implicării masive în operațiuni de natură politică. Implicări care au preluat caracteristicile poliției politice. Pentru că nu au constat doar în urmărirea din interior a partidelor politice, a sindicatelor, a organizațiilor societății civile, a presei și a justiției, ci s-au concretizat în acțiuni operative. De compromitere, de distrugere a unor persoane sau instituții și de promovare a altora. Fix definiția de manual a poliției politice.
Aceasta este o crimă împotriva statului. Pentru că este cea mai abominabiă crimă împotriva democrației. Și pentru că s-a desfășurat utilizând mijloace specifice crimei organizate. Mai devreme sau mai târziu, societatea îi va pedepsi pe cei vinovați. Dar, până atunci, un om ca Eduard Hellvig este invitat să-și apere onoarea. Onoarea lui și onoarea instituției. Ori asta nu se poate face prin minciună. Prin negarea evidenței. Și cu atât mai puțin asigurând o continuitate a unor asemenea practici. Căci cum altfel am putea interpreta faptul că un Florian Coldea, în ciuda tuturor dovezilor furnizate, continuă să se bucure de privilegiile anterioare deținute în SRI, pe vremea când era directorul operativ al acestei instituții? Să ne mirăm că, în aceste condiții, sunt lansate pe piață afirmații conform cărora Eduard Hellvig este doar un om de paie? O păpușă paravan manevrată din umbră de cei care au privatizat serviciul secret?
Cum altfel poate fi judecat Klaus Iohannis, sub a cărui președinție, o vreme cel puțin, asemenea grozăvii au continuat să se petreacă și care, în calitatea conferită de Constituție, nu a găsit altceva de cuviință decât să îl instaleze pe George Maior ca reprezentant al României în cea mai importantă ambasadă a acestei țări. Cea de la Washington.
Dacă nu reacționează Eduard Hellvig, dacă nu reacționează Klaus Iohannis, dacă nu reacționează cei doi, care au tot dreptul să se considere la rândul lor victime inocente ale poliției politice, atunci cine să o facă?
Cât privește divizia de presă a SRI, cred că este timpul ca și în România să se voteze o lege prin care să se interzică infiltrarea și racolarea ziariștilor de către serviciile secrete. Dacă presa este un serviciu public, atunci să rămână public. Și nu un serviciu al serviciilor. Pentru că niciodată o informație care este fabricată și furnizată de către un serviciu secret nu este și nu poate fi în slujba cetățeanului. Dimpotrivă. (Sorin Roșca Stănescu)