Fără patimă: Capete-n nori și dincolo de ei…

Titlul pare ușor generos, cu nuanțe care îmbină lirismul și îndrăzneala. Sunt bine influențate de sărbătorirea a 50 de ani de când, după știința noastră, primii doi pământeni au ajuns, iar mai apoi, câteva ceasuri mai târziu, au pașit pe Lună. Fragmente din celebra transmisiune în direct a TVR, urmărită pe un Temp sovietic în dimineața zilei de 21 iulie 1969, împreună cu părinții, sunt încă bine, sănătos fixate în memorie. Comandantul Neil Armstrong s-a dus spre stele în urmă cu 7 ani, împlinind parcă mesajul unei reviste speciale editate de ambasada SUA în România, numită „Spre Lună și dincolo de ea”. Pilotul modulului lunar „Vulturul”, Edwin „Buzz” Aldrin, al doilea pământean pe Lună, a împlinit 89 de ani în ianuarie, însă nu-l poate înlocui pe Armstrong ca să ne spună, după 50 de ani, dacă e mulțumit de saltul uriaș al omenirii, dacă e cel visat în acea dimineață. Sau dacă ne-a mințit.

În România lui iulie 2019, acestui moment astral al umanității i s-a acordat o atenție pe măsura unei țări înecate cu nunți de maneliști, curvăsăreală politică și impostură publică. Noroc de TVR cu emisiunea „Un salt uriaş pentru omenire – Aselenizarea”, difuzată sâmbătă, 20 iulie, avându-i ca invitați principali pe Alexandru Mironov și Dumitru Prunariu. Noroc de câte un articol excepțional, stingher, aproape rătăcit, precum cel publicat tot sâmbătă de Cătălin Gomboș pe HotNews.ro.

Nu altceva, parcă se primise consemn. Din istoria rescrisă alert de niște străini de istorie ne lovește teama de evocare corectă a meritelor lui Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer în preluarea și popularizarea aventurii spațiale americane, acțiune oficială unicat în fostul Bloc comunist. Charles Conrad, Alan Bean și Richard Gordon (Apollo 12) or fi fost niște neica-nimeni când au vizitat România. La fel ca Eugene Cernan (Apollo 17, ultimul pământean pe Lună), oaspete al țării noastre primit cu onorurile cuvenite în 1974. Ziarele și revistele vremii erau pline de fotografii. Unde au dispărut arhivele?

După aproape două săptămâni de pauză la scris, cu excepția finalei câștigate de Simona Halep la Wimbledon, s-au acumulat alte genuri de poze și întâmplări neexploatate, atât în teritoriul băștinaș, cât și în regim extrateritorial. Mare lucru nu am pierdut.

Din prezentările și utilizările deja cunoscute se reconfirmă vechea aspirație neînfrânată a politicienilor, gurnaliștilor, răspândacilor și altor specii de clămpănitori de a umbla cu capu-n nori și mult dincolo de ei. E plină piața de dovezi, Consiliul Concurenței n-are ce reglementa în viața publică, iar câteva sunt de-a dreptul remarcabile. Una vine de la aberanții care nu înțeleg că hotarele Harghitei cu Neamțul și Bacăul sunt în continuare cele vechi și nu se schimbă prin hotărâri judecătorești. Alta-i minciuna sfruntată cu președintele Macron care i-a transmis lui Iohannis „că va retrage candidatura domnului Jean-Francois Bohnert și că o va susține pe doamna Laura Codruța Kovesi la conducerea Parchetului European”, în condițiile în care n-o poate retrage. Reținem pe urmă bancul cu remanierea Meleșcanului în folosul unei familii de interese, zgomotul de fond și fondul de zgomot de la PSD, plus inepuizabila resursă de poante cu Ponta. S-a ajuns în asemenea hal încât nu se uită mâine ce s-a zis azi, ci se uită înainte de a deschide gura.

Revenind la saltul prezis de Neil Armstrong, subspațiul românesc consfințește o trăsătură pentru care s-a trudit din greu în ultimii 30 de ani: saltul fără salt. Da, am alunecat spre jocuri de cuvinte, numai că acestea-s mai sănătoase și sugestive decât celelalte „jocuri” ce ne sunt administrate. Ca o perluță de tăciune a Coroanei, „strălucește” năpăstuitul județ Neamț unde a umbla cu capu-n nori devine sport de masă. Efectele privării de oxigen vin de la sine. Strict în plan politic, de unde se nasc toate relele, unii par să se fi obișnuit. Supriză ori ba, este vorba de peneliști. Antrenamentul pregătitor de prezidențiale din urmă cu cinci veri, când se păruiau de mama focului de le zburase Demnitatea din „Demnitate, Libertate, Dreptate, Solidaritate” în stratosferă, rodește din plin. Spre bucuria cui se bucură. Oricum, se manifestă cu accelerații reduse, rescriind din rădăcini teoria cu acest nume, fundamentată de savantul român Dimitrie I. Mangeron. Teoria asta made in Romania a fost utilizată la pregătirea zborurilor spațiale.

Viorel COSMA