Acum revine pe prima pagină a ziarului nostru, întrucât vremurile în care trăim necesită iarăşi acelaşi nobil mesaj şi angajament, potrivit Washington Post, citat de Rador.
Vă cerem să daţi dovadă de solidaritate cu toţi aceia care, pe parcursul ultimilor patru ani, au fost supuşi la diverse forme de excludere de către actualele autorităţi poloneze.
Puterea autoritară necesită permanent noi inamici. Actualul guvern al partidului Lege şi Justiţie (PiS) a atacat numeroase ţinte, aproape întotdeauna membri ai unor comunităţi minoritare vulnerabile. A aţâţat resentimentele împotriva refugiaţilor, protestatarilor, femeilor care-şi apără drepturile reproductive, „organizaţiilor controlate de Soros”, medicilor tineri, oamenilor cu handicap, profesorilor din şcoli şi a elevilor lor, germanilor, ucrainenilor şi evreilor.
Aceste grupuri sunt discreditate public. Autorităţile se străduiesc să-i priveze de demnitate şi, în multe cazuri, să-i lase fără mijloace de trai.
Pe 20 iulie s-a vărsat sânge, atunci când câteva mii de naţionalişti extremişti, încurajaţi de unii episcopi, preoţi şi politicieni PiS, au atacat Marşul Egalităţii din Bialystok, aruncând cu pietre şi sticle în participanţi, scuipându-i şi lovindu-i cu pumnii şi picioarele. Am văzut marşuri naţionaliste la care bătăuşi cu torţe şi cruci celtice au atacat fete tinere, lovindu-le cu piciorul în cap. Am văzut catolici pretins evlavioşi urlând „du-te dracului” şi i-am auzit pe reprezentanţii bisericii mulţumindu-le aceloraşi oameni pentru a lor „conduită patriotică şi apărarea valorilor catolice”. Am fost martori la indiferenţa îndelungată a procurorilor şi poliţiei în ce priveşte urmărirea agresorilor. Suntem prin urmare convinşi că astăzi nu mai există altă opţiune în afară de a te plasa de partea corectă a acestei baricade.
Suntem alături de aceia care au fost atacaţi violent în timp ce participau la Marşul Egalităţii, cât şi de membrii comunităţii LGBT+. Vom fi mereu alături de aceia care sunt abuzaţi şi umiliţi, cât şi de cei cărora le sunt refuzate drepturile fundamentale. Ziarul nostru, Gazeta Wyborcza, revine acum la credoul său originar: „Nu există libertate fără solidaritate.”
Astăzi, puterea autoritară atacă cu ferocitate comunitatea LGBT+. Mâine îşi va găsi iarăşi un alt ţap ispăşitor. Ca întotdeauna, va lua în colimator o minoritate oarecare aflată în dificultate, una care deja suferă de pe urma excluderii şi stigmatizării. Sprijinită de fanatici din rândurile clerului, puterea autoritară se mândreşte cum că ea reprezintă majoritatea, pe care o defineşte în termeni de „sănătos”, „heterosexual”, „catolic”, „patriot” şi „polonezi obişnuiţi, autentici”. Analogiile istorice sunt înfiorătoare.
Această situaţie readuce în minte cei mai întunecaţi ani ai secolului 20. Cândva, fiinţe umane şi vitrine de magazine din Europa erau însemnate cu Steaua lui David. Astăzi, autorităţile poloneze folosesc curcubeul – simbol al armoniei, unităţii şi comunităţii în diversitate – pentru a exclude şi stigmatiza alteritatea.
Protestăm în cei mai fermi termeni cu putinţă. „Nu există libertate fără solidaritate” exprimă poziţia de solidaritate şi unitate a ziarului nostru cu numărul tot mai mare de grupuri excluse. Întreaga noastră echipă editorială, cei 2,8 milioane de cititori ai ediţiei noastre tipărite şi cei opt milioane de oameni care ne citesc online sunt o comunitatea de oameni ai solidarităţii. Ne situăm de partea libertăţii şi solidarităţii încă de la înfiinţarea ziarului nostru.
Trebuie să dăm dovadă de solidaritate, pentru că altfel nimeni nu se va ridica pentru a protesta atunci când puterea autoritară va veni să te ia pe tine, pe mine, pe noi. Trebuie să fim alături de cei care sunt bătuţi, nu alături de cei care îi bat.
Statele autoritare o duc bine nu atunci când oamenii răi fac lucruri rele, ci atunci când oamenii buni permit lucrurile rele.
Noi cerem astăzi concetăţenilor noştri polonezi şi prietenilor noştri din străinătate să se alăture mişcării oamenilor solidarităţii. Poziţia ta îţi conferă dreptul de a vorbi răspicat atunci când altora li se face rău. Noi nu avem o armată pentru a ne apăra, dar avem cuvinte care îi pot ajuta pe cei care sunt hărţuiţi. Vocea ta este valoroasă, fiindcă ea poate deschide ochii celor care încă mai preferă să-şi întoarcă privirile şi să rămână tăcuţi. Acum este momentul să le spui lucrurilor pe nume. Haideţi să spunem adevărul despre situaţia polonezilor liberi în propria lor ţară. Haideţi să ne reamintim că nu există libertate fără solidaritate.
Articol de Jarosław Kurski şi Jerzy Wojcik (redactorul şef adjunct, respectiv editorul cotidianului polonez Gazeta Wyborcza-traducere Rador)
