Indiferent din ce unghi de vedere ar fi privite faptele, indiferent de ipoteze, indiferent dacă Gheorghe Dincă este ceea ce se cheamă un “asasin singuratic”, un psihopat, un criminal în serie ori parte dintr-o rețea mai amplă în sarcina căreia ar cădea mai multe crime ceea ce s-a petrecut ori, mai corect, ceea ce a început să se dezvăluie că s-ar fi petrecut în România de abia către finele lui iulie, deși istoricul faptelor pare a fi unul considerabil, depășește cu mult cadrele unui fapt divers.
Având în vedere secretomania autorităților, comunicatele de presă parcă intenționat prost scrise, comunicate care, foarte adesea, în loc să lămurească, amplifică ambiguități și neînțelesuri, ca să nu mai vorbim de faptul că tragedia Alexandrei Măceșanu și aceea a Luizei Melencu au dezvăluit existența unor raporturi delicat spus nepotrivite între interlopi și oamenii legii, presa are, indubitabil, datoria să mențină focalizată atenția asupra evenimentelor. Să relateze fapte, dar și să releve inadvertențele din comunicarea publică. Desigur, atunci când este cazul.
De aici însă până la situația în care jurnaliști, unii dintre ei cu o reputație consolidată în inventarea de scenarii, să ajungă să se insinueze în anchetă, să interfereze cu aceasta, să elaboreze și să inducă populației teorii nebazate pe nici cea mai mică probă mi se pare cale lungă. Ne aflăm,indubitabil, în fața unui demers impardonabil. Proeminent politic, cu atât mai mult cu cât foarte adesea, pretinzând că demontează diversiuni ale puterii, ale organelor de cercetare, articlierii cu pricina creează la rându-le diversiuni primejdioase, al căror rost clar este acela de a zdruncina încrederea românilor în orientarea euro-atlantică a țării.
În cazul Caracal, rețeta este simplă. Simplă, grotescă și primejdioasă. Micul orășel din Oltenia, acolo unde oamenii organelor de ordine, anume plătiți să supravegheze aplicarea legii, întrețin dovedite și primejdioase relații de amiciție cu capii lumii interlope, se află foarte aproape de locul în care este amplasat scutul anti-rachetă de la Deveselu. Scut care certifică cea mai proeminentă prezență americană nu doar într-unul dintre fostele state satelite ale Uniunii Sovietice, ci în întreaga Europă răsăriteană. O prezență care nu a fost, nu este și nici nu prea are cum să fie pe placul Rusiei lui Putin. Țarul de la Kremlin dând ordine precise propagandei pentru a face tot ceea ce este posibil spre a submina încrederea românilor în aliatul lor strategic, vârful de lance al NATO.
Încă din momentul în care s-au dezvăluit intențiile de amplasare ale scutului cu pricina au fost confecționate minciuni, dezinformări, legende al căror rost este acela de a diminua încrederea românilor în bunele intenții ale aliaților. Un loc de frunte în operațiune deținându-l publicațiile Russia Today și Sputnik. Mai există însă și alți agenți de influență. Așa după cum s-au dovedit a fi Ion Cristoiu și întreaga redacție a cotidianului Evenimentul zilei, Cornel Nistorescu și Cotidianul și, last but not least, Cătălin Tolontan de la Libertatea. Respectivii scriu și susțin fără nici o jenă, dar și în absența unor dovezi palpabile, că tragedia căreia i-au căzut victime Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu ar fi intim legate de satisfacerea poftelor sexuale ale soldaților americani încartiruiți la Deveselu. Sar ca arși dacă sunt puși la punct și, după o strategie patentată pe la Antena 3, de o marea luptătoare anticomunistă, dovedită între timp o mare diversionistă și o colosală profitoare a suferințelor fosților deținuți politic, asimilează o citare laudativă în Sputnik cu ceva asemănător petrecut pe vremuri la Radio Europa Liberă.
Citeste intreg articolul si comenteaza pecontributors.ro
