Miliardarul ucrainean Viktor Pinciuk, de 16 ani organizator al conferinței YES (Yalta European Strategy) şi care a trebuit să migreze de la Yalta la Kiev după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014, s-a apărat de orice naivitate. La urma urmei, a reamintit el, imnul european nu este Oda bucuriei?
Fața palidă și gravă a primului vorbitor, vineri, 13 septembrie, nu era tocmai aceea a fericirii. Eliberat recent în urma unui schimb de prizonieri cu Rusia, cineastul Oleg Senţov a povestit cum „a luptat pentru demnitatea sa” în timpul detenției de cinci ani, inclusiv 145 de zile de grevă a foamei, prezentând ceainicul pe care îl decorase în culorile drapelului ucrainean și pe care l-a păstrat de la închisoare la închisoare, ca o sfidare la adresa temnicerilor săi. Născut în Crimeea, cineastul a fost condamnat de către Moscova la douăzeci de ani de închisoare pentru „terorism”.
Dar „fericirea” nu îl sperie pe președintele Volodimir Zelenski, 41 de ani, ales în aprilie în fruntea Ucrainei şi având ca unic bagaj talentul său.
„Sunt fericit să fiu președinte?”, a întrebat el. Nu sunt sigur. Dar sunt fericit că sunt președintele Ucrainei”. Pentru discursul său, a plecat în căutarea inspirației „pe Facebook”, a studiat despre Jean-Jacques Rousseau și Desperate Housewives și a ajuns la concluzia că fericirea „este o familie fericită care ia cina”.
Din păcate, a continuat, la cina unei familii ucrainene, sunt scaune goale. În primul rând ale acelora care au murit în luptă la Donbass. Apoi, ale lucrătorilor emigranți; mandatele lor sunt cu siguranță binevenite, dar „atunci când sărăcia îi împinge pe oamenii cu doctorate să se ducă să culeagă mere” aceasta este o frână în calea fericirii. Prea mulți oameni din jurul acestei cine vor să plece, judecă președintele: bunici cu pensii mizerabile și tineri care vor să studieze în altă parte. Și apoi este nepotul care a înființat o afacere mică, dar nu își plătește impozitele „în stil ucrainean”.
Prin urmare, trei lucruri sunt „fundamentale” pentru fericirea ucrainenilor, a rezumat președintele Zelenski: „recuperarea teritoriilor noastre”, „aducerea acasă a emigranților noștri” și „înfrângerea corupției”.
Pentru primul obiectiv, el mizează pe diplomație, dar a ţinut să reamintească, pentru mulți străini prezenți, că sancțiunile împotriva Rusiei au rămas „cea mai puternică armă”: „dvs. pierdeţi bani, dar noi pierdem oameni”.
Zelenski este „sigur” că la sfârșitul lunii septembrie, la Paris, va avea loc un summit cvadripartit cu Vladimir Putin, Emmanuel Macron și Angela Merkel şi susține că are „mai multe idei” pentru a recupera Crimeea, dar „este prea devreme să vorbim despre asta”.
Pentru celelalte două obiective, el lansează mai multe reforme.
Contrastul cu predecesorul său, Petro Poroșenko, este izbitor, în stilul și alegerea subiectelor evocate, precum acela al milioanelor de emigranți. Nimeni nu îndrăznește să parieze pe șansele de reușită ale acestui președinte ca niciun altul. Însă, deocamdată, conform sondajelor, el este la fel de popular ca serialul de televiziune care l-a făcut celebru, „Slujitorul Poporului”. (Articol de Sylvie Kauffman, traducerea: Rodezia Costea)
