Financial Times: Nissan și Ghosn au încheiat un acord cu reglementatorii din SUA. Nissan va plăti 15 milioane de dolari, iar Ghosn un milion. ● Reproșurile amare cu privire la falimentul Thomas Cook ● Viaţă, soartă şi asaltul împotriva liberalismului ● Fonduri de urgenţă de 50 de milioane de euro în Turcia după falimentul companiei Thomas Cook. ● Le Nouvel Observateur Brexit: Ţările Uniunii Europene se pregătesc pentru o ieșire fără acord.
- Financial Times: Nissan și Ghosn au încheiat un acord cu reglementatorii din SUA. Producătorul va plăti 15 milioane de dolari, iar Ghosn un milion
Carlos Ghosn și Nissan au convenit să soluționeze acuzațiile de fraudă aduse de autoritățile de reglementare din SUA, acord în cadrul căruia Nissan va plăti 15 milioane dolari, domnul Ghosn va plăti 1 milion dolari, iar Greg Kelly, fost director, va plăti 100.000 USD.
Acordul, care îi interzice domnului Ghosn să ocupe orice funcție de conducere în cadrul oricărei companii americane timp de un deceniu, prezintă pentru prima dată în detaliu câteva dintre modalitățile prin care se presupune că Ghosn și-ar ascuns o parte din remunerație.
Ghosn, care a fost arestat în noiembrie anul trecut când cobora din jetul său privat la Tokyo, se confruntă cu mai multe acuzații de comportament financiar necorespunzător, inclusiv umflarea salariului și utilizarea fondurilor Nissan în folosuri personale. El neagă acuzațiile.
Documentele publicate luni arată modul în care domnul Ghosn și-ar fi crescut artificial salariul și viitoarea pensie, susținând că modul de calcul al salariului era incorect și alegând chiar și moneda în care să i se achite drepturile.
Steven Peikin, director în cadrul SEC, a declarat: „Afirmațiile Nissan despre compensația lui Ghos au fost false. Prin aceste afirmații Nissan a indus în eroare investitorii, inclusiv investitorii americani. „
În urma introducerii unor prevederi care obligau companiile japoneze să dezvăluie salariul executivilor, domnul Ghosn ar fi fixat ca 90 de milioane de dolari să i se achite la pensionare.Pe lângă aceștia, poitrivit unor scrsori senate de Ghosn și de un reprezentant al Nissan, în mecanismul de plată mai erau incluse ”bonusuri de consultanță”, se mai arată în documentele SEC.
În plus, domnul Ghosn urma să i se permită să aleagă moneda indemnizației sale de pensionare, în yen sau dolari, într-o acțiune care ar mări valoarea potului său total cu aproximativ 20 de milioane de dolari, spun documentele SEC.
Un purtător de cuvânt al echipei de avocați a domnului Ghosn a declarat luni: „Domnul Ghosn a soluționat această acțiune fără a fi de acord sau a nega afirmațiile SEC. Acordul SEC îi permite în mod expres domnului Ghosn să continue să conteste și să nege acuzațiile legale împotriva sa în cadrul procedurii penale din Japonia, iar domnul Ghosn intenționează să facă acest lucru. „
Alte articole din FT:
- Reproșurile amare cu privire la falimentul Thomas Cook
Când compania Thomas Cook a intrat în faliment luni dimineață, a început și jocul amar al acuzațiilor legate de cui aparține responsabilitatea falimentului celei mai vechi agenții turistice din lume.
Discuțiile cu bancherii, investitorii, deținătorii de obligațiuni și consilierii pentru restructurare au arătat că s-a dus o muncă dificilă cu diverse scenarii luate în calcul pentru a salva afacerea în ultimele luni.
La jumătatea lunii septembrie, cei 17 creditori ai Thomas Cook au solicitat capitalul celui mai mare acționar al grupului de călătorii, conglomeratul chinez Fosun.
Investitorul, care asigurase deja 450 de milioane de lire sterline pentru recapitalizarea convenită, a cerut un răgaz, începând o cursă pentru găsirea celor 200 de milioane. În tot acest timp, printre clienții și furnizorii Thomas Cook s-a instala panica.
Un e-mail din data de 13 septembrie, consultat de Financial Times, a declarat că Fosun se „agita” pentru găsirea banilor. Dar articolele de presă apărute semănau îndoieli în mințile furnizorilor și ale clienților, reducând spațiul de manevră al companiei.
Problemele lui Thomas Cook au început în 2007, când, sub conducerea omului de afaceri spaniol-britanic Manny Fontenla-Novoa, a fuzionat cu compania MyTrave. Până atunci Thomas Cook a fost doar ofirmă care vindea pachete de vacanță fără să își asume riscuri prea mari.
Achiziția MyTravel a cântărit foarte mult în bilanț. La afișarea rezultatelor intermediare din luna mai a acestui an, Thomas Cook a bifat un fond comercial de 1,1 miliarde de lire sterline și datorii de 1,2 miliarde de lire sterline.
Potrivit unui fost executiv, a doua greșeală a domnului Fontenla-Novoa a fost fuziunea cu Cooperativa Travel în 2010, o rețea de magaine în care lumea să intre și să facă rezervări, deși începuse epoca revervărilor online. În acel an, domnul Fontela-Novoa a obținut bonusuri de 1,2 mil. Lire sterline. Succesorul său, Harriet Green, adus pentru a reduce costurile după ce Thomas Cook a ajuns aproape la colaps în 2011, a descris datoria companiei drept un „cancer”.
Un om de afaceri turc care a cumpărat o participație de 8% la Thomas Cook în urmă cu mai puțin de două luni, a spus într-o declarație pentru site-ul turc turizmguncel.com că știa că Thomas Cook a fost o firma prost condusă, adăugând că ”Nu poți face atât de multe greșeli, una după alta. „
Pentru a-și putea achita datoriile, de 170 de milioane de lire anual, compania avea nevoie de 3 milioane de turisti pe an. Întrucât acest lucru nu a reușit și având o presă ostilă, clienții și-au pierdut încrederea în agenția care odată, organiza vacanțele lui sir Winston Churchill sau Oscar Wilde.
În ciuda tuturor acestor probleme, compania a continuat să spere. Discuțiile de a-și vinde afacerea din Nord către Triton au durat până acum câteva zile iar un plan privind injecția a 100 de milioane de lire din partea unui grup de hotelieri spanioli părea să dea roade.
Dar întâlnirea de duminică s-a încheiat fără acord. Ultima speranță era ca agenția să fie salvată de Guvernul britanic, deși șansele erau destul de reduse.
O persoană apropiată industriei lichidatorilor spune că activele firmei nu sunt nici ele foarte valoroase. ”Flota aeriană nu valorează mult fără businessul Thomas Cook în spatele ei”, a spus el.
Fosun a declarat luni că va „continua să investească pe piața britanică și nu exclude să cumpere businessul Thomas Cook din China. În 2012 mai fusese vândut și Thomas Cook India. Rămân însă întrebările legate de ideea conceptului de pachet de vacanță. Analistul Bernstein, Richard Clarke, a declarat: „Dacă doriți să plecați în vacanță, trebuie să vă asumați un risc în aceste zile.”
- Viaţă, soartă şi asaltul împotriva liberalismului
Şi dreapta şi stânga cad pradă politicii identitare.
Tradiţia liberală este slabă în Rusia. Însă am dat recent peste una dintre cele mai însufleţitoare proclamări ale ideii liberale pe care le-am citit vreodată, în opera unui mare romancier rus, Vasili Grossman. Într-un moment în care dreapta şi stânga sunt deopotrivă tot mai obsedate de drepturile de grup, argumentul lui Grossman pentru primatul individului încă se simte vital şi urgent, la 60 de ani după ce a fost aşternut pe hârtie.
Dacă n-aţi citit încă „Viaţă şi soartă” de Grossman, ar trebui s-o faceţi. Cartea, a cărei acţiune se petrece în Rusia şi Europa de Est în timpul bătăliei de la Stalingrad din cel de al doilea război mondial, a fost terminată în 1960. Însă a fost respinsă de funcţionarii sovietici, alarmaţi de descrierea necruţătoare a stalinismului. Marea operă a lui Grossman a fost publicată abia în 1980, la 16 ani după moartea lui, iar reputaţia ei creşte continuu de atunci.
Comparaţiile frecvente între „Viaţă şi soartă” şi „Război şi pace” de Tolstoi sunt corecte. Romanele sunt similare ca amploare şi subiecte abordate; totodată şi în modul în care personajele fictive se amestecă în paginile lor printre personaje istorice precum Stalin ori Napoleon. De asemenea, atât Grossman cât şi Tolstoi îşi combină naraţiunea cu idei filozofice mai generale.
La finalul unui capitol în care descrie pregătirea de luptă a unei unităţi ruseşti de tancuri, Grossman reflectează: „Grupurile umane au un scop principal: să afirme dreptul fiecăruia de a fi diferit, de a fi special, de a gândi, simţi şi trăi în propriul său fel. Oamenii se strâng laolaltă pentru a-şi câştiga ori a-şi apăra acest drept.” Însă acest lucru dă naştere unei „erori teribile, funeste”. „Credinţa că aceste grupări în numele unei rase, unui dumnezeu, unui partid sau unui stat sunt însuşi scopul vieţii, iar nu simple mijloace de a atinge un scop.” Pentru Grossman, libertatea individuală era unicul ţel valid al războiului ori politicii.
„Viaţă şi soartă” prezintă relele teribile la care stalinismul şi nazismul îi supunea pe indivizi în numele unui grup mai mare – proletariatul, respectiv „rasa ariană”. Însă cuvintele lui Grossman m-au frapat pentru că se pot aplica şi propriei noastre ere, una mult mai blândă. Şi asta pentru că ideile politice care pun accentul pe identitatea de grup, în loc de drepturi individuale, au revenit la modă – pe măsură ce atât dreapta naţionalistă cât şi stânga progresistă alunecă spre politica identitară.
În SUA, preşedintele Donald Trump şi-a stimulat baza electorală flirtând cu etno-naţionalismul şi denunţându-i pe imigranţii musulmani şi mexicani. Extrema dreaptă din Europa merge în aceeaşi direcţie. Gânditori influenţi precum scriitorul francez Renaud Camus au popularizat teorii ale conspiraţiei despre „marea înlocuire”, conform căreia europenii albi ar fi în pericol de anihilare culturală din cauza a milioane de imigranţi musulmani.
Paranoia privind „genocidul alb” sau „marxismul cultural” a scos şi ea capul la suprafaţă din nou în manifestele distorsionate ale unor terorişti de extrema dreaptă precum norvegianul Anders Breivik sau Brenton Tarrant, cel care a comis anul acesta atacul criminal asupra unei moschei din Noua Zeelandă.
Versiunea de stânga a politicii identitare nu are nimic de-a face cu terorismul. Din ce în ce mai mult însă, politica progresistă s-a îndepărtat în America şi Marea Britanie de insistenţa liberală pe drepturi egale pentru indivizi, apropiindu-se de un accent iliberal pe drepturile de grup. Motivul acestei cotituri este de obicei un efort lăudabil de a se realiza dreptatea socială. Însă rezultatele sunt, pentru a folosi un termen favorit al stângii, „problematice”.
Un exemplu interesant privind genurile de probleme emanate de gândirea bazată pe grup este un proces în curs intentat Universităţii Harvard pentru presupusa discriminare a americanilor de origine asiatică. Reclamanţii argumentează că americanii asiatici trebuie să obţină rezultate mai bune la examene, în medie, pentru a accede la Harvard şi că adesea sunt notaţi slab pe baza unor criterii vagi de personalitate. Acest fapt, continuă argumentaţia, permite universităţii să înscrie mai mulţi studenţi din alte grupuri, mai favorizate, precum afro-americanii, latino-americanii şi copiii absolvenţilor de Harvard.
Harvard neagă acuzaţiile. Şi chiar dacă discriminarea va fi probată, ea va fi fost derivată în mare măsură dintr-un motiv bine-intenţionat – mărirea diversităţii studenţilor. Problema este că pare imposibil, logic vorbind, să discriminezi în favoarea unui grup fără a discrimina împotriva altuia. Controversa invocă amintiri incomode ale unei epoci anterioare, când Harvard restricţionase deliberat numărul studenţilor evrei. Acel episod este considerat acum ruşinos; dar e greu de văzut de ce ar fi mult diferit faţă de discriminarea americanilor asiatici.
Toată această încurcătură nefericită este un exemplu cu privire la complicaţiile în care se împotmolesc organizaţiile atunci când îi tratează pe oameni ca pe reprezentanţii unui grup, iar nu ca pe nişte indivizi având propria lor identitate cu multiple faţete.
Problema drepturilor de grup, a antisemitismului şi a discriminării sunt teme importante abordate de „Viaţă şi soartă”. Unul dintre personajele principale, Viktor Ştrum, este un cunoscut medic evreu care constată că eforturile sale de a angaja colegi evrei cu înaltă calificare sunt blocate din cauză că autorităţile îi favorizează pe ruşi. Pe parcursul romanului, alte personaje întâmpină probleme deoarece sistemul sovietic le consideră ca având o origine de clasă nesănătoasă.
- Haberturk: Turcia: Fonduri de urgenţă de 50 de milioane de euro în urma falimentului companiei Thomas Cook
Ministrul Turismului a declarat că Turcia pregăteşte un pachet de ajutor de urgenţă în valoare de 50 de milioane de euro în urma falimentului anunţat de Thomas Cook.
Ministrul Turismului din Turcia, Mehmet Nuri Ersoy, a anunţat deblocarea unui pachet de ajutoare financiare în urma falimentului declarat de compania britanică de turism Thomas Cook. Ministrul Ersoy a precizat că este vorba de un pachet de credite în valoare de 50 de milioane de euro, adresat firmelor afectate de falimentul companiei britanice. În prezent, în Turcia există 21.000 de turişti străini sosiţi prin intermediul companiei Thomas Cook, iar numărul acestora ar putea creşte la 40.000 dacă şi partenerii din Germania ai tur-operatorului britanic decid să îşi înceteze activitatea în Turcia.
„Prioritatea noastră este ca turiştii străini să se poată întoarce acasă fără să aibă de suferit”, a afirmat ministrul Ersoy şi a precizat că Autoritatea Aviatică Civilă din Marea Britanie, ATOL, a început să trimită avioane pentru repatrierea turiştilor. „Am transmis hotelurilor implicate avertismentele necesare. Turiştii operatorului Cook care au intrat în Turcia până inclusiv pe 22 septembrie sunt sub incidenţa garanţiei Autorităţii Aviatice Britanice. Acestor turişti nu trebuie să li se ceară nicio sumă de bani. Informez că vom demara anchete în cazul celor care nu se conformează acestor reguli. Important este ca oaspeţii noştri să se întoarcă acasă cât mai rapid şi confortabil”.(RADOR)
- Le Nouvel Observateur. Brexit: Ţările Uniunii Europene se pregătesc pentru o ieșire fără acord
Dacă scenariul unui Brexit fără acord se va confirma până pe 31 octombrie, membrii UE se pregătesc să-i diminueze impactul.
Având în vedere perspectiva din ce în ce mai evocată a unui Brexit fără un acord, care ar putea interveni încă din 31 octombrie, principalele țări ale UE și Regatul Unit au pus la punct măsuri menite să reducă impactul acestuia asupra populațiilor.
La mai bine de trei ani de la referendumul în timpul căruia 52% dintre britanici au votat pentru o ieșire din Uniunea Europeană, Brexitul – programat inițial pentru 29 martie 2019 și amânat constant de atunci – este încă o durere de cap.
Aproximativ 3,6 milioane de cetățeni europeni trăiesc în prezent în Regatul Unit, iar 1,2 milioane de britanici, pe continent.
* Regatul Unit: risc de penurie și permise de ședere pentru europeni
Premierul Boris Johnson are în vedere un divorț fără acord, în ciuda predicțiilor alarmante, din partea propriului guvern, cu privire la penurii de alimente, medicamente și a riscurilor de tulburare a ordinii publice.
Uniunea Europeană a prevăzut că, în cazul unui Brexit dur, va implementa imediat controale vamale, inspecții privind siguranța alimentelor și verificarea standardelor europene la frontierele cu Regatul Unit. Parlamentul European a aprobat în aprilie renunțarea la viză pentru britanicii care efectuează scurte șederi în Uniunea Europeană după Brexit, sub rezerva reciprocității.
Peste un milion de europeni au obținut deja statutul de „rezident permanent” („settled status”), pentru a continua să lucreze sau să primească beneficii sociale atunci când Regatul Unit îşi va rupe legăturile cu UE.
La începutul lunii septembrie, guvernul britanic a anunțat că le va propune un permis de ședere de trei ani cetăţenilor europeni care doresc să se stabilească acolo după un Brexit fără acord.
De asemenea, Londra lucrează la deschiderea de noi rute de trecere prin alte porturi decât cel din Dover (sud).
* Irlanda: restabilirea unei frontiere, punct sensibil
În bugetul său pentru 2019, Irlanda a pus deoparte 1,5 miliarde de euro pentru a amortiza orice val de șoc legat de divorțul cu Regatul Unit. 1.000 de persoane au fost angajate pentru controale vamale și sanitare.
Ochii sunt aţintiţi asupra unui dispozitiv care cristalizează pasiunile: „plasa de siguranță” sau „backsop”, care se presupune că va evita întoarcerea la o frontieră fizică între Republica Irlanda și provincia britanică vecină Irlanda de Nord.
Aceasta stipulează că Regatul Unit va rămâne într-un „teritoriu vamal unic” cu Uniunea Europeană, fapt care ar limita capacitatea Londrei de a negocia tratatele comerciale cu state terțe. Lucru de neimaginat pentru susținătorii unui divorț clar cu Bruxelles-ul, care consideră că „plasa de siguranţă” ar lega țara lor la nesfârșit de Uniunea Europeană.
* Germania: „pregătită pentru orice”
Guvernul german asigură că este „pregătit pentru toate posibilităţile imaginabile de ieșire”. În special, el prevede o perioadă de tranziție de nouă luni pentru a le permite britanicilor să ia măsurile administrative necesare pentru a rămâne în Germania după Brexit. Aceștia vor trebui apoi să solicite un permis de ședere pentru a rămâne în Germania.
Vama germană a prevăzut 900 de posturi suplimentare.
* Franța: dezvoltarea porturilor, evitarea blocajelor
Este de așteptat ca britanicii care locuiesc pe teritoriul francez, unde sunt cel puțin 150.000, „să poată locui în continuare în Franța fără permis de ședere” timp de un an, perioadă în care să îşi poată regulariza situația, cu condiția acordării unei reciprocităţi celor 300.000 de francezi care trăiesc în Marea Britanie.Lucrări de amenajare şi dezvoltare, în valoare de 50 de milioane de euro, au fost realizate în porturi (Dunkerque, Calais, Le Havre), Tunelul Canalului și aeroporturi, inclusiv cu parcări uriașe pentru a evita blocajele de trafic. Aproape 600 de noi vameşi au fost recrutați și instruiți.
* Italia: Îngrijorare pentru exporturile de vinuri prosecco
Obținerea statutului de rezident permanent va fi legată de o prezență de cel puțin șase luni din douăsprezece în Italia, în cei cinci ani precedenți Brexitului.Producătorii de vinuri italieni, care exportă anual în Regatul Unit cifra colosală de 120 de milioane de sticle de prosecco, se tem de consecințele unei creșteri a prețurilor provocată de taxele vamale.
„Incertitudinea situației ne îngrijorează, dar suntem siguri că cetățenii britanici nu vor renunța la micul lor păcat”, spune Innocente Nardi, președintele consorțiului de prosecco superior, Conegliano Valdobbiadene (DOCG).
* Spania: menţinerea călătoriilor spre Gibraltar
Luna aceasta, premierul Pedro Sanchez a dat asigurări că Spania, care are cea mai mare comunitate britanică din Europa, este „pregătită pentru toate scenariile”.Guvernul dorește să ofere permise de ședere pentru „aproximativ 400.000 de persoane” și să păstreze fluxul călătoriilor către Gibraltar, un mic teritoriu britanic situat în sudul extrem al Spaniei, unde 9.000 de spanioli se duc în fiecare zi la muncă, a precizat Pedro Sanchez.
* Polonia: transportul rutier mai întâi
O propunere de lege ar trebui să le permită britanicilor să rămână în Polonia fără a-şi schimba statutul până la sfârșitul anului 2020.Varșovia se bazează pe Uniunea Europeană pentru a reglementa statutul transportului rutier, deoarece aproximativ 25% din transportul de marfă dintre UE și Marea Britanie este asigurat de aproximativ 2.500 de companii poloneze din acest sector de activitate.La jumătatea lunii septembrie, ambasadorul polonez la Londra le-a adresat o scrisoare compatrioţilor săi care trăiesc în Marea Britanie şi i-a rugat în mod special să ia în considerare o revenire în țara lor, lăudând sănătatea bună a economiei poloneze.
* Grecia: evitarea unui impact asupra turismului
Preocupările guvernului grec sunt axate pe sectorul strategic al turismului: cu aproape trei milioane de vizitatori anul trecut, britanicii sunt – în această zonă – cel de-al doilea contingent ca mărime după germani.”Vă imaginați întârzierile dacă acum toți acești oameni trebuie să treacă prin controlul pașapoartelor?”, a comentat un oficial al industriei turismului săptămâna trecută.Britanicii vor putea studia și lucra în Grecia până pe 31 decembrie 2020, în caz de Brexit. Aproximativ 110.000 de greci lucrează sau studiază în Regatul Unit.(RADOR)
