Parcul Natural București se află în sectorul 4 al Capitalei și a apărut după bandonarea unui proiect gigant al lui Nicolae Ceaușescu – cel care voia să transforme Capitala în port la Dunăre prin construirea unui canal Giurgiu-București. Abandonarea proiectului după 1989 a permis aici dezvoltarea unui ecosistem cu numeroase specii de păsări, amfibieni, reptile, pești, mamifere și vegetație specifică zonelor umede.
Dan Bărbulescu: ”Apa trebuia să fie adusă gravitațional din râul Argeș, dar Nicolae Ceaușescu a venit pe teren și a zis: în două săptămâni, vreau ca totul să fie gat! Ei (n.r. cei ce se ocupau de proiect) s-au speriat și au zis: băgăm apă! Și ce au făcut? Au tras apă din Dâmbovița. Numai că diferența dintre parc și Dâmbovița este de 8 metri, au pompat apa, dar lucrarea nu era finalizată și apa s-a scurs. Au fost inundate serele și cartierele de blocuri care se construiau atunci. Asta se întâmpla în august 1989, iar în decembrie 89 s-a terminat…
Mulți oameni nu au venit niciodată aici, în parc. Mulți merg pe Splaiul Unirii, este și drumul acesta care duce la mare.. se uită la digul care înconjoară parcul șii ne spun: de câte ori nu am trecut pe aici, de acasă spre birou, nu ne-am putut imagina ca exista așa ceva ”
Oamenii care au trăit în acest loc revin să își amintească gustul apei
Dan Bărbulescu: ”Înainte să înceapă demolarea pentru construcția lacului Văcărești, exista un cartier de case modeste, cu oameni pașnici, cu grădini sau livezi. Mulți dintre cei care locuiau în acest loc se reîntorc: mulți vin să culeagă nuci ori să adune plante pentru ceai, este locul unde ei s-au năcut și au trăit. În parc există câteva izvoare care alimentează bălțile. Mulți din cei care au locuit aici vin să bea apă și mulți spun că se simț mai bine. Dar nu știu dacă este adevărat, probabil că este un mit pentru că apa e destul de contaminată. Oamenii povestesc cu nostagie, parca vin într-un ținut nemaipomenit și se hrănesc cu apă. O familie a trăit timp de 17 ani în Parcul Natural Văcărești. Familia Enache era formată din doi părinți și nouă copii, au trăit pe o insula, în stuf – pescuiau, prindeau păsări. Copii au crescut, iar între timp oamenii s-au mutat din parc. Tatăl, cu doi copii, lucrează în asociația noastră, sunt colegii noștri și cunosc parcul mai bine decât toți. Mă sună când apare vidra, sau când apar braconierii, cunosc păsările care ajung în parc, cunosc ca în palmă toate potecile.”
Mituri despre Văcărești: parcul nu o groapă de gunoi, cu broaște râioase și șerpi veninoși
Dan Bărbulescu: ”Sunt o mulțime de mituri despre Parcul Natural Văcărești. De exemplu, broasca râioasă, Nu există această broască în Parcul Văcărești. Mulți spun că aici sunt șerpi veninoși . Chiar am stat de vorbă cu un om serios, care mi-a spus că a venit în parc și a văzut un șarpe veninos, chiar printre picioarele lui. E imposibil așa ceva. Un alt mit despre Parcul Văcărești este că e o zonă foarte murdară, mulți îl consideră chiar o groapă de gunoi. Poate la intrare, la coșul de gunoi, se mai strange uneori mizerie, pentru că mulți vin și aruncă acolo gunoiul. Dar potecile parcului sunt curate. Noi în fiecare dimineață venim în parc cu saci și adunăm gunoaiele, dacă nu intervenim o zi, se vede. Dar îmi place să cred că de la an la an, toți cei care vin în acest parc devin tot mai conștienți.
Incendiile – un pericol și o amenințare permanentă
Dan Bărbulescu: ”Marea problemă a parcului, mai ales în anotimpul uscat sunt incendiile. Mulți vin în parc, fumează și aruncă țigara la întâmplare. Dar sunt și oameni care au o plăcere să dea foc. Într-o zi, o persoană mi-a spus: mie îmi place să apind focul. I-am răspuns că nu și-a ales locul potrivit pentru asta. Unoeri, zărim focul de la Observator – este undeva, la etajul 16 al blocului de lăngă parc. De acolo avem o perspectivă clară a parcului, iar atunci când zărim un incendiu, trebuie să venim foarte repede. Până îmi iau cizmle și cobor, focul s-a extins în tot parcul.”
Demnitarii străini – fascinați de frumusețea parcului
Dan Bărbulescu: ”Prințul Charles al Marii Britanii, ministrul austriac de Externe, numeRoși ambasadori au fost încântați de ineditul, sălbăticia și frumusețea parcului. ”Ne-am dori să vină și demnitarii români să ne viziteze. Prințul Charles a venit în 2016, a sărutat și o broască. Eram cu un grup de copii în parc și am vrut să le arătăm, în acest fel, că toate sălbăticiunile acestea care trăiesc acum în parc sunt inofensive.
Anul trecut, a venit într-o vizită neașteptată, celebrul scriitor american Jonathan Franzen. Este un mare iubitor de păsări, a bătut la ușa noastră și ne-a spus că vrea să viziteze parcul. Eu am rămas făcă cuvinte, noroc cu biologul parcului, Vlad Cioflec și am organizat un tur care a început la șase dimineața și s-a încheiat după amiază, am fost și cu o barcă gonflabilă, chiar a fost o zi incredibilă.
Asociația Parcul Natural Văcărești – oamenii care au grijă de o comoară
Dan Bărbulescu: ”În 2017, am preluat administrarea acestui parc de la Ministerul Mediului. După doi ani de zile, statul român a schimbat legea de administrare a ariilor protejate, așa încât organizațiile neguvernamentale și alți actori nu au mai putut să le administreze. Noi ne-am trezit că avem un statut incert – pe de o parte suntem administratori, legal am pierdut dreptul acesta, dar dacă noi am fi plecat acasă, parcul ar fi rămas nesupravegheat. În momentul de față, suntem singurii care supraveghează parcul: nu vreau să mă vait și nici să mă laud, dar ne-am bucura dacă am lucra mai mult cu Ministerul Mediului, care este direct responsabil. Ne-am bucura foarte mult dacă am lucra cu Primăria Generală a Capitalei, cu care să rezolvăm problema conexiunii cu orașul – locuri de parcare sau un indicator care să arate drumul către parc.
Acest articol face parte dintr-o serie în care vom prezenta lucruri interesante, cu bune și rele, despre parcurile din România: parcuri frumoase, parcuri lăsate în paragină de autorități sau, dimpotrivă, renovate mai bine sau mai prost, povești amuzante despre parcuri, relația dintre oameni și parcurile copilăriei lor, poveștile de dragoste care s-au născut aici și multe altele.
