Una din componentele din calcului inflației este prețul produselor petroliere. Când acesta urcă, antrenează scumpiri în lanț. Combustibili mai scumpi înseamnă transport mai scump, preț mai mare la poarta supermarketului, preț mai mare la raft, adică bani mai mulți pe aceleași produse. Când BNR a publicat Raportul pe inflație, conflictul Iran- SUA nu apăruse, iar prognozele privind țițeiul arătau un preț în scădere. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Prețul a crescut, iar o creștere a inflației, poate duce la creșterea dobânzii-cheie de către BNR, ceea ce ar duce la scumpirea creditului etc etc. HotNews.ro a discutat despre conflictul din zonă și posibilele soluții pentru România cu Florian Libocor, economistul șef al BRD.
”Orientul Mijlociu a fost întotdeauna o zonă tensionată. Discutăm despre un teritoriu mărginit de cinci mări dintre care patru sunt conectate între ele. Marea Arabiei ( care intră cel mai adânc în zonă de uscat prin Golful Oman și Golful Persic), Marea Roșie (care îl mărginește pe cea mai lungă distanță și face posibilă comunicarea cu Marea Mediterană prin Canalul Suez -probabil cea mai mare investiție care a generat cea mai mare reforma structurală din zonă), Marea Neagră (legată de Marea Mediterană prin Bosfor) și Marea Caspică, izolată dar singură posibilă mare de refugiu pentru statele din regiune aflate în proximitate”, spune într-o convorbire cu HotNews.ro economistul șef al BRD, Florian Libocor.
În această zonă, adaugă Libocor, există rezerve considerabile de petrol și, prin urmare, motive suficiente de tensiuni. Să nu uităm că OPEC, organizație care este formată din 14 state membre, a fost fondată în Bagdad iar cu excepția Venezuelei celelalte 4 state membre fondatoare sunt situate pe malurile celor două Golfuri, Oman și Persic, mai spune economistul băncii franceze.
Este vorba despre Irak, Iran, Kuweit și Arabia Saudită. OPEC controlează cea mai mare parte din producția și distribuția de petrol Brent și implicit formarea prețului de referință, ceea ce îi conferă statutul de jucător geopolitic important. În SUA, mai spune Libocor, prețul de referință preferat este WTI (West Texas Intermediate) și este mai mic decât prețul Brent.
Până aici lucrurile par a fi clare. Tensiuni în Orientul Mijlociu înseamnă volatilitate și tensiuni pentru prețul petrolului, admite economistul șef al BRD. ”Avansul tehnologic din ultimele decade și creșterea accelerată a pieței pentru energii alternative din surse regerabile va conduce la reducerea dependenței față de piața energiei convenționale (combustibili fosili: petrol și gaze, cu precădere). Astfel, eficiența prețului petrolului ca instrument de persuasiune economică ar urma să scadă”, mai spune acesta.
În opinia interlocutorului nostru, dată fiind conjunctura în care a survenit, creșterea recentă a prețului barilului Brent nu trebuia să surprindă pe nimeni ”cu excepția celor care au deținut informațile necesare pentru a previziona vizita generalului iranian și consecința militară a acesteia, dar nu au făcut-o”. Prognozele economice sunt bazate pe informații publice care reflectă rezultate care au fost deja raportate (serii istorice), informații publice din strategiile de guvernare și/sau dezvoltare economică ale statelor etc, susține Libocor.
În opinia sa, principalul risc la adresa stabilității prețurilor este unul de natură internă și este generat de nevoia de reechilibrare a pozițiilor bugetară și de cont curent, fără a crea tensiuni suplimentare nejustificate. Fără tensiuni suplimentare nejustificate înseamnă, printre altele și o politică monetară stabilă și adecvată contextului. ”Cred că situația din Orientul Mijlociu se va detensiona suficient pentru a avea un preț relativ stabil al petrolului”, mai spune Libocor.
În cele din urmă, se întreabă el retoric, de ce să discutăm despre rata dobânzii de politică monetară în prima instanță? ”Pe de o parte, mai există și alte instrumente (mai puțin ortodoxe) care pot fi folosite pentru a asigura stabilitatea prețurilor, iar pe de altă parte, creșterea accentuată a prețurilor nu este cu nimic mai nocivă pentru economie decât scăderea accentuată a prețurilor, ba dimpotrivă!”, spune Libocor.
Căderea în capcana lichidității este de asemenea un scenariu care nu trebuie ignorat, crede economistul român. ”Chiar dacă în momentul de față este mai puțin probabil, acest scenariu se poate materializa accelerat în condițiile în care prognozele vor indica o contractare accentuată a cererii agregate, o perioadă de deflație sau o situație de război. Mai mult, preferința pentru lichiditate în România a fost și a rămas mare indiferent de starea economiei, ceea ce îi alterează capacitatea de semnal pentru o posibilă intrare în capcana lichidității”, adaugă el.
