Până acum o lună, moartea dispăruse de pe lumea asta. Tu, de o pățeai, în timp ce spintecai o șaorma la mall dădeai un RIP pe uațap pentru bunica care te-a crescut. Morții cu morții, vii cu vii, nu? Cele trei zile de ținut mortul în casă, cu lumânare și miros de alungat neosferatul au dispărut. E lumea lui bunica! Acum însă ritualul RIP-uitului pe net a încremenit.
Este o butonărie=bufonărie înfricoșată de COVID 19. Moartea te înconjoară.
Acum degeaba dai RIP n-ai unde să fugi. Da-i RIP și vorbești despre morți necunoscuți între patru pereți. În fapt, repeți: moartea mă așteaptă și pe mine! Dar ce credeai? Moartea este una din banalitățile vieții, este adevărul cu care te naști. Te naști-mori. Moartea te face egal cu un cal, un vierme, un fluture, un pangolin. Doar inorogii au altă viață, dar nu e timpul și locul pentru astfel de viețăți.
De moarte nu scapi. Dar e absurd să mori ca prostul de COVID 19. Uite, moartea de COVID 19 este un lucru care-ți poate aduce faima, nu? După ce te-ai dat în bărci cu tot felul de absurdități, cu tot felul de recorduri sinistre, sordide.
Da, faimă ar fi și acum dar moartea de COVID 19, n-ai chef să ți se-ntâmple tocmai ție.
De moarte se râde și tone de glume sunt pe net. Umorul, înțelegi?, face din ritualul instinctual al alungării gândurilor morbide. Moartea și Râsul sunt pereche. Caraghioasă pereche, dar ea ne intră cu fiecare breaking în casă. Dansează.
Uite cum râd și eu de moarte:
Și o serie
Care-s glumele care te țin departe de moarte? Ce glume ai primit pe uațap?
