Sărbători privite cu teamă! Câmpineanul Constantin Baicu, voluntar SMURD și voluntar al Grupului „Pentru Tine“, trece prin momente dificile

Moartea i-a luat unul câte unul pe toți membrii familiei: soră, tată, mamă. Pe cea din urmă i-a „răpit-o“ în urmă cu o lună. Și cum astfel de momente aduc necazuri la pachet, pe lângă pierderea celor dragi se confruntă, momentan, și cu o serie de probleme de natură materială. Vorbim despre unul dintre cei mai activi voluntari ai Grupului „Pentru Tine!“: CONSTANTIN BAICU!

Este surprinzător să descoperi câte se pot ascunde în spatele unui om care-și dedică viața, timpul și parte din veniturile sale celor de lângă el. Dar mai mult de atât, ceea ce te uimește cel mai mult la astfel de persoane este demnitatea. Te întrebi însă de unde și pentru ce atâta determinare la acești oameni în a-i ajuta pe alții.

Pentru câmpineni, Constantin Baicu este o persoană cunoscută. Un om sociabil, fost antrenor de bachet pentru grupe de copii, o persoană pasionată de fotografie și implicată într-o serie de acțiuni cu caracter filantropic. Un om care și-a îngrijit mama bolnavă până la ultima sa suflare și care a avut, cândva, o soră cu Sindromul Down.

Începuturile într-ale asistenței sociale

De fapt, sora sa a fost și cea care i-a îndrumat, poate involuntar, pașii spre asistența socială și cea care a schimbat tot cursul familiei sale. La începutul anilor ’90, părinții lui s-au numărat printre membrii fondatori ai asociației care se ocupa de problemele persoanelor cu Sindrom Down și care au contribuit fizic și cu tot ceea ce le-a stat în putință la ridicarea primului centru pilot din țară pentru recuperarea și reabilitarea persoanelor adulte cu afecțiunea amintită. Alături de părinții lui și celelalte persoane, în acest proiect s-a implicat și Constantin sau Costel, cum îi spun cei mai mulți. De noile condiții, sora lui nu s-a bucurat prea mult pentru că, în 1996, pe când avea 18 ani s-a stins. La un an după moartea ei, Costel își pierdea și tatăl, iar din cauza șocurilor repetate, mama lui s-a ales cu diabet declanșat pe fond de stres.

Imediat după terminarea armatei, în 1998, s-a angajat la Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor Adulte cu Sindrom Down, unde a început ca paznic și, treptat, a devenit instructor de educație, specializându-se la locul de muncă. 14 ani a lucrat aici, un serviciu la care ne-a declarat că a mers de plăcere. Faptul că a avut-o pe sora lui cu această afecțiune, l-a ajutat să vadă și să înțeleagă mai bine decât mulți specialiști ce presupune să trăiești cu o persoană care este dependentă total de cineva, un om care rămâne tot timpul un copil deși, fizic, se dezvoltă ca toți ceilalți și care este stigmatizat de societate din cauză că arată altfel. Prin mâna lui au trecut persoanele cele mai afectate, însă a fost o provocare și a făcut tot ce i-a stat în putință ca acești oameni să simtă, înainte de toate, că sunt iubiți. „Cea mai mare satisfacție profesională de aici am avut-o cu un băiețel care a fost adus în centru la vârsta de șapte ani, care se descurca la nivelul unui bebeluș și pe care, într-un an, am reușit să-l învăț să mănânce singur. Cei care au de-a face cu persoane cu Sindrom Down știu ce înseamnă acest lucru, această reușită“, ne-a mărturisit Costel.

Următorul pas profesional a fost tot spre asistența socială, dar ceea ce-a făcut acest om în cei 14 ani să știți că n-a fost uitat. A fost impresionant să văd cu câtă căldură și bucurie, exprimată în îmbrățișări și mai greu prin cuvinte, a fost primit Constantin Baicu, la un centrul din Breaza unde sunt internate și persoane cu Sindrom Down, care s-au simțit protejate, iubite, încurajate de acest om pe vremea când erau în grija lui.

Au urmat aproape patru ani în care a lucrat în Centrul de Plasament Voila, un loc unde a avut de-a face cu sistemul. „Aici erau copii din familii dezorganizate, tipologii diferite, probleme diverse. Dar mi-a plăcut lucrul cu ei. Din nefericire, am văzut cum se fură de la acești copii. N-am suportat lucru acesta, l-am reclamat la acea vreme, însă tot mie mi s-a făcut anchetă, am fost băgat în comisia de disciplină și dat afară. Acest lucru m-a determinat și mai mult să continui cu asistența socială, să mă implic așa cum pot în a da o mână de ajutor“, ne-a spus Costel. Și a continuat ca voluntar, unul extrem de activ și o persoană foarte respectată și frumos primită de toți acești copii pe care i-a înțeles și i-a ajutat așa cum s-a priceput el cel mai bine.

Și-a dedicat câțiva ani și baschetului, fiind arbitru și antrenor de baschet la grupe de copii, o activitate care, de asemenea, l-a încărcat cu multă energie frumoasă.

De la asistență socială, la SMURD!

Între timp, însă, acasă starea de sănătate a mamei lui se deteriora de la o lună la alta. Încercând să-i înțeleagă boala și s-o ajute, totodată, a început și studiile în domeniul sanitar. Astfel, în august 2016, a absolvit cursul de voluntariat la SMURD, iar anul acesta, pe 11 mai, chiar de ziua lui, a primit uniforma care i-a dat și permisiunea de a participa la acțiunile de salvare. „Mi-a plăcut foarte mult ceea ce-am învățat și faptul că am primit uniforma chiar de ziua mea am luat-o ca pe un semn că aici îmi este drumul. Am mers și la specializare și am obținut în urma examenului, absolvit cu 8,74, calificarea de paramedic. Acum merg la intervenții, când sună alarma sunt și eu în Ambulanța SMURD de la Câmpina. Momentan, ca voluntar…“, ne-a spus Constantin Baicu.

Și cei care ajută au nevoie de ajutor!

Din păcate, cunoștințele nou acumulate nu l-au putut ajuta să-și salveze mama, pe care a pierdut-o luna trecută. Totul l-a prins într-un moment în care nu are niciun venit. La SMURD este voluntar, iar în acest timp urmează și cursurile Școlii Postliceale Sanitare din Câmpina pentru că vrea să ofere o mână de ajutor profesionistă. Îi place ceea ce face și știe cât de apăsătoare este suferința pierderii persoanelor dragi. „O să fac tot ce-mi stă în putință ca să fiu util și aici“…, AICI  unde, acum, va lupta pentru salvarea vieților!

Din ce trăiește acest om care în CV-ul lui se poate lăuda cu o experiență colosală în domeniul voluntariatului? „Momentan, mai am din ajutorul de înmormântare al maică-mii. Mi-e un pic teamă că urmează frigul și n-am lemne, dar văd cum voi face față“, ne-a spus oarecum jenat de situație. A schimbat repede subiectul discuției, însă am încercat să aflăm și ce-și dorește de la Moș Crăciun, în care recunoaște că și la cei 41 de ani pe care-i are crede cu tărie!

„Visul cel mai mare este să devin angajat SMURD! Mi-aș mai dori o consoartă, dar de vârsta mea, nu a Moșului. E grea și urâtă singurătatea… Iar pentru momentele libere mi-ar plăcea să am o minge de baschet Spalding“, ne-a dezvăluit voluntarul nostru.

Este momentul să-i arătăm că bine făcut se întoarce, că nu este singur și că, DA, Moș Crăciun există!

Cei care vor să-i bucure Sărbătorile acestui OM cu un suflet minunat, aflat, momentan, într-un impas al vieții, o pot face luând legătura cu coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, Cristi Minculescu, fie telefonic la 0726.279.537, fie pe Facebook (pagina grupului de voluntariat este publică). Text: Liliana Maxim Minculescu.Foto: Liliana Maxim + facebook Constantin Baicu. (http://ph-online.ro ).