Studenții pretind că închiderea campusurilor universitare ca urmare a izbucnirii pandemiei cauzate de noul coronavirus le-ar fi dat dreptul să își primească o mai mare parte din taxele de școlarizare înapoi iar lista universităților care se confruntă cu această problemă este în creștere.
Cazurile ridică întrebări dificile cu privire la ceea ce face cu adevărat o educație universitară valoroasă, scrie NPR.
Când universitățile din Statele Unite și-au închis porțile datorită pandemiei și au trimis studenții acasă multe din ele au oferit rambursări parțiale. Însă avocații studenților susțin că acestea nu au fost suficiente întrucât studenții au pierdut nu doar accesul la facilitățile universității, crearea de conexiuni personale și petreceri, ci că diplomele lor vor avea mereu un asterix pe ele fiindcă au absolvit cursurile online.
Intrare Universitatea Brown
Puține universități au ales să facă declarații publice asupra proceselor dar o purtătoare de cuvânt a Universității Pace a declarat pentru NPR că pe lângă continuarea cursurilor în online instituția oferă meditații, consiliere și alte servicii, deci taxele școlare nu se pierd de fapt.
Roy T. Willey IV, un avocat de la firma de avocatură Anastopoulo care reprezintă mulți dintre studenți, consideră afirmația ca fiind „caraghioasă”.
„Luând în considerare cum își fac reclamă campusului – experiență educațională, învățare cu implicare directă și diversitate, toate lucruri pe care le poți descoperi tu însuți dacă vei plăti aceste taxe de școlarizare mari – e o poziție interesantă să susțină acum că pot oferi același lucru online oricum”, a declarat avocatul.
Acesta sublinază că unele din universitățile acționate în instanță oferă deja cursuri online în schimbul unei taxe de școlarizare mai scăzute decât o fac pentru studenții din campusuri.
Librăria Low din campusul Universității Columbia
Deborah Hansler, o profesoară la Facultatea de Drept a Universității Stanford a declarat însă pentru NPR că aceste procese au șanse foarte mici de reușită în instanță. Potrivit acesteia, principiul legal al forței majore înseamnă că un eveniment complet neprevăzut precum o pandemie globală tinde să nulifice un contract.
Willey contracarează acest argument susținând că majoritatea contractelor de studiu nu includ o cauză majoră și că procesele intentate de studenți nu sunt pentru încălcarea contractului.
„Studenții sunt foarte corecți și foarte rezonabili. Și ei doar cer diferența între ce au plătit și ce au primit”, spune avocatul.
În al doilea rând, profesoara de drept de la Harvard susține că atunci când vine vorba de cazul particular al universităților există o jurisprudență referitoare la „deferența judiciară” către instituțiile de învățământ superior, ceea ce înseamnă că instanțele adesea recunosc autonomia universitară când vine vorba de decizii legate de școlarizare și educație.
În final, există și problema temeiului legal. Aici Hensley a invocat exemplul personal ca profesoară de drept care predă online de când Universitatea Stanford și-a închis campusul.
Zona istorică a College Hill, Universitatea Brown
„Opinia mea personală este că eu pot să ofer aceeași calitate a educației în online precum aș putea să o fac în persoană”, susține profesoara, admițând însă că acest lucru s-ar putea să nu fie adevărat pentru studenții STEM care au nevoie să fie într-un laborator sau cei de la arte.
Indiferent dacă aceste procese vor avea câștig de cauză sau vor eșua ele aruncă o umbră asupra valorii educației superioare, notează NPR.
Vor putea universitățile să perceapă aceleași taxe de școlarizare cu care s-au obișnuit pentru semestre care se desfășoară parțial sau în întregime online?
