”Copiii învață acum online. Au internet, au telefoane deștepte și tablete luate pe vremea când ne mergea bine, așa că doar să vrea să facă școală. Cu mutatul la ai mei, ce să zic? Partea bună e că acum îi vedem zilnic. Înainte, deși erau la o aruncătură de băț, îi vizitam destul de rar. La început pentru că nu aveam timp –sau așa ne amăgeam noi- iar în week-end preferam să dăm o fugă la munte pe la Firiza ca să ne relaxăm, decât să stăm să ne plictisim în sat. Pe urmă a izbucnit pandemia și nu s-a mai putut merge să-i vedem”, spune Sorin.
Apartamentul pe care îl au în Baia Mare l-au închiriat, cât să/și scoată niște mărunțiș. ”Nici la chirii nu mai sunt prețurile care erau anul trecut. Dar important e că am luat decizia de ne întoarce și să știți că nu ne pare rău. Uitasem cum e să pui o roșie în grădină și să o vezi cum se coace, uitasem de cum e să stai serile în povești cu ai tăi și în general am văzut cum orașul ne robotizase cumva”, mai spune Sorin.
Sorin spune că a întâlnit în sat alți vecini de vârsta lui care au procedat la fel. ”Nicu, vecinul meu din stânga casei, se stabilise la Brașov. Lucra la un hotel de acolo și se descurca. A venit și el acasă și m-am bucurat. Mai am cu cine schimba o amintire, că împreună am copilărit”, mai spune Sorin.
Ioneștii fac parte dintr-un număr tot mai mare de adulți care optează pentru gospodării multigeneraționale, într-un moment de incertitudine cu privire la viitorul joburilor lor.
În România, chiar și înainte de pandemie exista o generație numită ”boomerang”- cei părăsesc casa părintească (merg la studii sau își găsesc un job bun în alt oraș sau altă țară) și care apoi revin și locuiesc cu părinții. Ca Ioneștii sunt mulți români. Peste un milion de români cu vârsta între 29-34 de ani stau cu părinții, arată datele oficiale. Iar tendința este de creștere. Acum 20 de ani doar 3 bărbați români din 10 (cu vârsta de 30-34 de ani) locuiau cu părinții. Astazi sunt circa 50%, arată datele INS transmise la solicitarea HotNews.ro
”Aceste practici apar atat la cei mai tinerii din Generatia X, cat si la cei din Generatia Y (Mileniari). Cauza principala este cea economica. La Mileniari se mai poate adauga o componenta psihoculturala, legata de faptul ca independenta/caracterul automom este usor mai redus decat la cei din Generatia X, astfel incat o astfel de practica este mai usor de acceptat psihologic. O astfel de practica poate sa aiba atat consecinte pozitive – ex. intarirea legaturilor intergenerationale -, cat si consecinte negative (ex. presiune asupra parintilor, amandarea autonomiei psihologice a copiilor, stari depresiv/anxioase a celor obligati sa renunte al autonomia initiala etc.)”, explică pentru HotNews.ro psihologul Daniel David, autorul ”Psihologiei poporului român”.
Pentru mulți dintre tineri aventura intrării în viața pe cont propriu se încheie rapid din cauza lipsei banilor de cele mai multe ori. Andrei este unul dintre aceștia. La cei 26 de ani ai săi, se mutase cu prietena lui în chirie. Amândoi aveau joburi și părea că totul merge bine. Doar că, după circa un an, Andrei și-a pierdut locul de muncă iar povara financiară a rămas pe umerii Izabelei. Ea plătea chiria, ea achita facturile de telefon, ea cumpăra mâncarea. Andrei își căuta de lucru dar nu voia chiar orice. După încă un an Izabela a pus piciorul în prag. Ori își ia primul job oferit, ori pleacă. Orgolios, Andrei și-a sunat părinții care firește, l-au primit înapoi. Mutarea înapoi la părinți are costuri psihice consistente atât pentru tineri cât și pentru părinții lor.
”Nu doar tinerii se simt mai prost, ci și părinții, întrucât aceștia (care au deja 55-65 ani) fac parte dintr-o generație care vrea și știe să se bucure de „a doua tinerețe”, drept care revenirea copiilor este resimțită ca un soi de invaziune a intimității câștigate”, explică un antropolog.
Vârsta la care tinerii români părăsesc locuința parentală este în creștere. De regulă, fetele se mută primele (potrivit Eurostat asta se întâmplă în jurul vârstei de 25,8 ani), după care pleacă și băieții (la 30,3 ani în medie). Și aceste praguri sunt în creștere. Dacă ne uităm la cum stau lucrurile în Europa, vedem că cel mai târziu pleacă din casa parentală maltezii, croații și macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii si finlandezii).
Vârsta la prima căsătorie crește și ea în România. Dela circa 26 de ani în 1990, la peste 33 de ani în prezent. Iar creşterea vârstei medii la prima căsătorie conduce la o creştere a vârstei la care româncele decid să aibă un copil și, foarte important, la reducerea numărului de ani în care este posibilă nașterea altor copii, cu efecte negative asupra indicelui conjunctural al fertilităţii
Decizia privind căsătoria se ia după ce procesul de instruire este complet, când tinerii sunt integraţi pe piaţa muncii şi au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu.
În spatele acestor statistici se află și prețurile locuințelor. După cum declarau reprezentanți ai băncilor comerciale într-un survey făcut de HotNews.ro, dacă în anii 2007-2008, vârsta medie a solicitantului unui credit ipotecar era de 27 de ani, anul trecut această medie a urcat la 34 de ani.
În linii mari, în România trăiesc, potrivit datelor furnizate de INS circa un milion de tineri cu vârsta de 25-34 de ani care trăiesc cu cel puțin un părinte. Dintre aceștia, 700.000 sunt băieți (evident, restul fete). Potrivit datelor Eurostat, la nivel european ponderea persoanelor tinere (16-29 de ani) care trăiesc cu părinții a fost de 68,2%: la bărbați fiind de 73,3% și la femei de 62,9%, existând un decalaj de peste 10 puncte procentuale.
Cel mai mare decalaj a fost observat în Bulgaria 19,3 puncte procentuale și România 17,2 puncte procentuale.
Rezultatele unui sondaj făcut de Pew Research arată că, în ansamblu, 34% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, care locuiesc împreună cu părinții lor sau care se mută temporar din cauza condițiilor economice, spun că viața alături de părinți a îmbunătățit relația cu aceștia.
Un alt studiu, publicat în revista Social Science & Medicine, arată altceva: copiii adulți pot fi o sursă de sprijin emoțional pentru părinții mai în vârstă, dar și o sursă de conflict și stres. În urma analizelor mai aprofundate, rezultatele par să indice faptul că întoarcerea la căminul parental a copiilor adulți poate fi asociată cu scăderea calității vieții părinților.
Este greu de spus câte dintre aceste aranjamente vor persista după pandemie.
Dar e clar că țesutul social este în schimbare. În SUA, Pew Research Center a constatat că populația care locuia cu părinții a crescut de la 17% în 2009 la circa 25%. Să vedem cum vor evolua lucrurile la noi.
