Asistații
Discuția a început de acum câțiva ani când mătușa mea din Ardeal se plângea că nu are cu cine să-i lucreze grădina deoarece oamenii din localitatea în care locuiește nu vor să muncească cu toate că “oferta” era destul de îmbietoare: 100 de lei, mic dejun, masă de prânz cu o bere și un pachet de țigări. Deci mulți bani!
Gradina a rămas nelucrată și în anul acesta cu toate ca “prețul” a crescut la 130 de lei pe zi, plus două mese cu bere și țigări. Contrariat am redeschis discuția. Răspunsul a fost simplu: “preferă să numere peștii din râu, primesc ajutoare de tot felul, de la stat, de la primărie, mai au cațiva copii de la care încasează alocația și fac peste 1000 de lei pe lună, nefăcând nimic. Mai există și ceva ajutoare pentru lemne, în produse de bază (zahăr, ulei, făină) de la Uniunea Europeană pe care primarul le mai distribuie ca și cum ar fi scos el banii din buzunar și uite așa stând pe bani puțini, oamenii nu vor să muncească.”
Văzând prezența la vot din 2016 și cine au fost cei care au votat am ajuns la concluzia că plătitorii de taxe nu au votat și beneficiarii redistribuirii taxelor s-au îngrămădit la vot.
Primarul este șmecher: s-a adresat numai “atârnătorilor” pe care i-a încolonat disciplinat și care l-au votat. Contracandidații au fost mai mulți, s-au canibalizat și au reprezentat pe acei puțini plătitori de taxe ai localității. Socoteala a fost simplă și câștigătoare.
Ecuația s-a dovedit a fi câștigătoare și la alegerile generale. Pesedistul Dragnea a promis marea cu sarea, a câștigat și a disimulat că încercă să împartă în stânga și-n dreapta. S-a dovedit că dorea și de fapt nu avea de unde!
Deci și la parlamentare votul a fost despre bani! Și s-a dovedit că numai beneficirii redistribuirii banilor – sub orice formă – au fost la vot!
Sinecurile
Cel mai clar exemplu este Primărița Firea. A creeat câteva zeci de companii municipale unde a angajat câteva zeci de mii de cetățeni care în mare parte taie frunză la câini. Un fost coleg din presa lucrează la una din ele pe un salariu imens. Treaba lui este sa “facă marketing”, adică campanie electorală permanentă. Și aici lucrurile sunt simple de cuantificat: câteva zeci de mii de angajați în Primaria Generală și Primăriile de sector înmulțit cu trei, cât considerăm că ar avea o familie, ajungem la aproape două sute de mii care sunt dependenți financiar de actuala administrație și care se vor prezenta la vot pentru a o vota. Și acești oameni trăiesc din banii noștrii pe care îi plătim sub formă de taxe și impozite.
În administrația națională cifrele se multiplică. Există o serie de sinecuriști care nu au altă ocupație decât să-și prezerve scaunul pe care stau, consumând taxele și impozitele noastre. Și aceștia pot fi încolonați ușor spre secțiile de votare pentru a alege partidul celui care i-a angajat să stea.
Profitorii și grupurile de interese
Aproape în fiecare zi găsim în presă câte un articol care devoalează câte o firmă mufată la câte vreun buget de primărie, consiliu județean sau companie de stat. Orașul din care provin, acum cațiva ani “beneficia” de contractele unei singure firme pentru lucrările mari de infrastructură. Aceasta și firmele subcontractoare aveau câteva mii de angajați. Aceștia împreună cu familiile lor (alte zeci de mii) de fapt votau fără nici o tăgadă partidul care administra orașul.
Tot despre taxele și impozitele plătite de noi este vorba!
Și să începem o analiză sumară: avem câte un buget al comunei, orașului, municipiului, județului și bugetul național. Primarul, cel mai importantă persoană din campania electorală, a distribuit după cum l-a tăiat capul: mai niște biciclete, mai ajutoare la tinerii căsătoriți, mai o excursie pentru pensionari, mai un monument, mai un spectacol și niste mici cu bere … uitând ce spune legea. Legea Administrației Locale (215 / 2001) specifică clar că aleșii asigură buna funcționare a serviilor de utilitate publică (alimentare cu apa, gaz, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport local), de educație, de sănătate, de ordine publică, a situațiilor de urgență, de dezvoltare urbană precum și de drumurile publice.
Administrația națională are ca misiune de a acoperi necesitățile bunei funcționări a statului prin contractul social (scris sub formă de constituție sau nescris dar subînțeles) cu cetățeanul, având obligația să-i ofere acestuia protecție, echitate, justiție și posibilitatea de dezvoltare.
Noi, cetățenii, avem obligații. Printre ele este cea de a plăti taxe și impozite care au ca scop întreținerea statului.
