Tudose 007, un semidoct perfect. Despre putere și alți demoni

Într-o discuție de acum câțiva ani, Mihai Tudose – pe atunci un necunoscut cam bolovănos ajuns ministrul Economiei – mi-a relatat cum l-a executat pe Adrian Năstase. Fostul premier fusese debarcat de la conducerea Camerei Deputaților printr-o trădare mai elaborată pusă la cale de Hrebenciuc. Un moment-cheie care a prefațat execuția acestuia prin dosare penale. Tudose, zicea el, stătea pe plajă și citea o carte când i-a răspuns la telefon lui Năstase. Fostul premier îl apelase pentru a vedea dacă deputatul de atunci Tudose îl susține. Discuția reală dintre cei doi ar putea fi relatată de Nastase, dacă vrea sau și-o mai aduce aminte.

Am înțeles atunci ceva despre caracterul lui Tudose. Dacă poate „să ți-o tragă” (așa cum îi place să se exprime), o face fără să ezite.

Dar… Tudose, un semidoct perfect, merită totuși o analiză mai profundă.

John Emerich Edward Dalberg-Acton – cunoscut pe scurt drept Lordul Acton – a fost un scriitor și politician de sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol XX. El a rămas în istoria politică pentru un citat monumental: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut”. Spusele lordului au fost confirmate din nou și din nou de-a lungul istoriei.

Vedem acest lucru foarte bine în transformările comportamentale radicale suferite de ultimii doi premieri ai PSD. Doar așa putem explica pe de-o parte încercarea de puci eșuată a premierului Sorin Grindeanu, dar și evoluțiile politice din ultimele ore care par să îl aibă în spate pe Mihai Tudose.

O capotare inexplicabilă a rațiunii în fața pulsiunii exercitării puterii – un sentiment de-a dreptul afrodisiac.

Am văzut cum, la scurt timp după instalarea în fruntea Guvernului, Sorin Grindeanu s-a desprins repede de discursul său anterior și a considerat utilă exercitarea puterilor sale nou dobândite pentru a da un atac direct la conducerea PSD. Ideea a fost aceea de înlăturare a lui Liviu Dragnea (care pe atunci nu era tocmai penalul zilelor de azi) cu ajutorul unor voci care de foarte multă vreme contestau conducerea PSD. Acțiunea a fost sortită eșecului, mai ales pentru că Sorin Grindeanu nu opera cu elemente de putere pe care le deținea cu adevărat, ci cu elemente de putere pe care credea că le deține. Orbirea sa, comportamentul său nerațional erau deopotrivă inexplicabile și evidente, în special pentru apropiații săi.

Simpla lui plasare în fruntea Guvernului l-a transformat pe Sorin Grindeanu într-o entitate politică ce dorea acapararea puterii absolute. Eroarea de calcul l-a costat Guvernul și cariera politică, Grindeanu fiind nevoit să-și recunoască indirect greșeala fatală atunci când a acceptat înfrângerea în fața lui Liviu Dragnea.

Mihai Tudose pare a fi un caz similar. Acesta simte din ce în ce mai mult aparența unei puteri reale pe care o pune la treabă în încercarea de a-l înlătura pe Liviu Dragnea. Evident, Mihai Tudose tinde să acționeze mai puțin direct, efectuând atacul la adresa liderului PSD prin diferiți mesageri de ocazie (de care speră să scape ulterior în mod brutal). Merită spus că Mihai Tudose a mai avut un astfel de atac pe care nu l-a dus până la capăt, atunci când a cerut eliminarea miniștrilor penali din portofoliul guvernamental. CEx-ul PSD de zilele trecute este doar un al doilea episod dintr-un film al cărui deznodământ l-am văzut deja în cazul Grindeanu.

Astfel, Tudose va da un atac final în saptamânile ce vor urma, care se va solda cu pierderea Guvernului și cu excluderea sa din politică. Este o consecință firească a războiului cu Dragnea.

Ambele cazuri, Grindeanu și Tudose, sunt simptome ale aceleiași maladii care tinde să acapareze, așa cum bine zicea Lordul Acton, acele persoane care la un moment dat se trezesc într-o poziție de forță. Puterea pe care o dețin temporar, sau pe care cred că o dețin temporar, le afectează judecata, împingându-i într-o zonă a erorii politice totale.

Spre liniștea lui Tudose, care a renunțat la judecată rațională pentru demonul puterii totale, nici măcar Adrian Nastase (un intelectual sadea după criteriile politicii românești) nu a scăpat de judecata lordului Acton.(Silviu Manastire).