Carmen Dan nu demisionează

Guvernul este unul politic şi miniştrii sunt numiţi şi retraşi din funcţie de forurile statutare ale partidelor din coaliţie, a declarat joi seară, în cadrul unei conferinţe de presă la sediul MAI, ministrul de Interne, Carmen Dan, în replică la solicitarea de demisie venită din partea premierului Mihai Tudose.

„În legătură cu subiectul demisiei mele, după cum ştiţi, Guvernul este unul politic, iar miniştrii sunt nominalizaţi şi validaţi în forurile statutare ale partidelor din coaliţie şi tot acolo se aprobă retragerea lor din Guvern”, a declarat Carmen Dan.

Explicaţiile date de Carmen Dan

„Ca urmare a informaţiilor şi documentelor apărute în spaţiul public, doresc să fac următorele precizări:

Am dispus astăzi trimiterea corpului de control al ministrului la Inspectoratul General al Poliţiei Române pentru a verifica respectarea procedurilor administrative de raportare a evenimentelor dar şi aspecte care privesc gestionarea evenimentului de agresiunea sexuală comis în data de 10 decembrie 2016, în sectorul 5 al Capitalei şi înregistrat la sectia 18 Poliţie. Fac precizarea că, în acest caz, conform fişei de eveniment, autorul era indicat ca fiind agentul Eugen Stan din cadrul brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti. Din dorinţa de a mă asigura că raportul pe care domnul Despescu [şeful IGPR – n.r.] îl va prezenta primului ministru va fi unul obiectiv, am decis această verificare considerând că o instituţie care este implicată direct în gestionarea evenimentelor nu se poate verifica singură.

La nivelul MAI, există un ordin care reglementează o procedură de raportare şi monitorizare a evenimentelor şi aspectelor de interes operativ. Documentul prevede întreaga procedură de raportare, inclusiv timpii în care informaţia trebuie să ajungă la cel mai înalt nivel, aceştia fiind de ordinul minutelor. Conform procedurilor instituţionale, acest tip de evenimente, acelea care privesc fapte penale comise de angajaţi se încadrează în evenimente despre care să fie informate toate structurile ierarhice până la nivel de minister. Fişa de eveniment apărută astăzi în spaţiul public este întocmită conform acestor proceduri. Aşadar, informaţia că autorul infracţiunii din decembrie 2018 era poliţist în cadrul Brigăzii Poliţiei Rutiere a ajuns obligatoriu la cunoştinţa chestorului Bogdan Despescu. Acest ordin care reglementează procedura va fi pus la dispoziţia primului ministru.

În legătură cu propunerea de împuternicire a chestorului Cătălin Ioniţă:

Doresc să lămuresc opinia publică despre modul în care au decurs în mod cronologic evenimentele pentru ca situaţia să fie cunoscută aşa cum este ea în realitate. Am aici dovada acceptului exprimat de chestorul Cătălin Ioniţă pentru ocuparea funcţiei de şef al Poliţiei Române în situaţia în care premierul ar fi decis să accepte propunerea de eliberare din funcţie a chestorului Despescu. Acest acord a ajuns şi la domnul prim ministru. Sintetizând, avem pe de o parte documente şi pe de altă parte vorbe. Acordul a fost semnat de chestorul Cătălin Ioniţă marţi, înaintea anunţului public pe care l-am făcut referitor la propunerea de demitere a actualului şef al Poliţiei Române. (Neagu Monica).

Marţi, înainte de declaraţia de presă, am avut o discuţie clară cu chestorul Cătălin Ioniţă, care a acceptat propunerea de a fi împuternicit la conducerea Poliţiei Române exprimându-şi determinarea de a prelua această funcţie şi misiunea explicită de a începe o reformă reală în Poliţia Română. După discuţie, chestorul a semnat acordul prin care acceptă împuternicirea. Imediat după ce am anunţat că propun schimbarea din funcţie a şefului Poliţiei, începând cu seara de marţi, s-a declanşat în spaţiul public o campanie de denigrare a domnului Ioniţă referitoare la familia lui şi la activitarea lui profesională din trecut. Aceleaşi aspecte, în anul 2016, când a fost numit director general al Direcţiei Generale Anticorupţie nu au constituit o problemă pentru nimeni.

În condiţiile acestei campanii virulente la adresa lui, miercuri dimineaţă, la 6.27 am primit un mesaj telefonic de la domnul Ioniţă prin care îmi solicita să se prezinte la minister pentru o discuţie. Astfel, înainte de a pleca la şedinţa de Guvern, chestoul Cătălin Ioniţă mi-a raportat că are anumite reţineri să meargă mai departe explicându-mi şi motivele, sens în care are pregătit un raport. De comun acord, am stabilit să aşteptăm decizia primului ministru cu privire la propunerea de schimbare a domnului Despescu.

După cum ştiţi, la începutul şedinţei de guvern, în jurul orei 13:30, premierul a anunţat public că nu-l va schimba pe domnul Despescu. După şedinţa de guvern, domnul prim-ministru mi-a cerut să avem o discuţie în cabinetul dânsului. În scurta discuţie pe care am avut-o acesta mi-a arătat raportul evenimentelor depus de domnul Despescu, mi-a comunicat decizia de a nu-l schimba din funcţie şi nu m-a întrebat absolut nimic despre chestorul Ioniţă. Fac precizarea că în cursul zilei de miercuri nu am avut nicio discuţie cu primul ministru referitoare la domnul Ioniţă, iar de la Ministerul de Interne nu a plecat niciun comunicat oficial referitor la acesta. Ulterior, în jurul orei 15:30, chestorul Ioniţă mi-a transmis că a fost sunat de premierul Tudose şi fiind întrebat dacă mai doreşte să ocupe funcţia de şef al Poliţiei Române a răspuns că nu.

În mod normal, dacă premierul avea dubii la persoana propusă de mine ar fi putut să le clarifice pe loc în timpul discuţiei pe care am avut-o cu dânsul. La întoarcerea la minister am avut o întâlnire lămuritoare cu chestorul Cătălin Ioniţă. Ca om pot înţelege explicaţiile dânsului însă nu aş putea să comunic eu ce s-a întâmplat între momentul exprimării acordului şi dimineaţa zilei următoare. Aceste aspecte care ţin inclusiv de planul personal le poate comunica doar chestorul Ioniţă dacă consideră necesar. Pe de altă parte, nu ştiu ce răspuns se aştepta să primească premierul de la chestorul Ioniţă în acea discuţie telefonică după ce doar cu două ore înainte anunţase public că nu îl schimbă pe şeful Poliţiei Române.

Cum ar fi putut chestorul Ioniţă să răspundă că-şi doreşte să ocupe o funcţie care nu mai era disponibilă. De aceea, pot să înţeleg această dublă poziţionare sub presiune a chestorului Ioniţă, dar de aici până la a fi acuzată de minciună e o cale lungă.”