Așa-numitele ”garanții” care însoțesc proiectul legii de desființare a Secției de Investigare a Infracțiunile din Justiție (SIIJ), conform raportului adoptat de Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, sunt inacceptabile într-un stat de drept. Condiționarea trimiterii în judecată a judecătorilor şi a procurorilor, pentru săvârșirea anumitor infracţiuni, în special cele de corupție, de încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii, constituie un „filtru” neconstituţional și scade încrederea publică în actul de justiție, deoarece riscă să fie percepută ca o „garanţie a impunităţii” magistraţilor suspectați de corupție sau ca o ”superimunitate”, conform unui memoriu semnat până acum de peste 1.000 de judecători și procurori.
Ce argumente aduc semnatarii:
- „Crearea unui corp de magistrați incoruptibili, onești și profesioniști exclude acordarea unor astfel de imunități de care niciun cetățean obișnuit nu se „bucură”, iar conform art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.”, magistraţii neputând fi situaţi deasupra cetățenilor obișnuiți. Mai mult, în acest fel se deschide calea spre crearea de privilegii și pentru alte categorii sociale.
- Încuviinţarea prealabilă din partea unui organ administrativ este incompatibilă cu valorile statului de drept, deoarece reprezintă un privilegiu inadmisibil şi un filtru pentru ca magistrații să nu poată fi anchetați penal, ceea ce va asigura impunitate, fapt de neconceput în societăți democratice stabile. De asemenea, această încuviinţare este contrară principiului independenţei justiţiei, deoarece justiţia este înfăptuită doar de instanţele de judecată, nu şi de Consiliul Superior al Magistraturii, care este un organ administrativ şi are rolul de instanţă de judecată doar în domeniul răspunderii disciplinare.
- Nu se poate susține sub nicio formă necesitatea implicării directe, nemijlocite, a unor organe administrative, cu atribuții extrajudiciare, de tipul secției pentru judecători/procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în activitatea obișnuită a unui procuror, sub forma încuviințării trimiterii în judecată a judecătorilor, respectiv a procurorilor cercetați penal. Pentru verificarea legalității rechizitoriilor, Codul de procedură penală a prevăzut etapa camerei preliminare.
- Încuviințând trimiterile în judecată, ambele secții ale CSM ar deveni un fel de superiori ierarhici ai procurorilor de caz, ceea ce ar contraveni art. 132 alin. (1) din Constituția României. Potrivit normei constituționale, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, dar acest control ierarhic se efectuează exclusiv în cadrul Ministerului Public, de către procurori ierarhic superiori, iar nu de organe administrative din afara Ministerului Public.
- Mai mult, limitarea încuviinţării prealabile la infracțiunile contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție este inexplicabilă şi se poate crede că scopul este acela de control al anchetelor privind corupţia din magistratură, fiind practic un filtru propus doar pentru magistraţii suspectați de corupţie, care trebuie protejaţi de un organ administrativ, înainte ca o instanţă de judecată independentă să pronunţe o soluţie prin care să constate vinovăţia sau nevinovăţia magistratului anchetat”.
Ei cer parlamentarilor de bună-credință să nu voteze proiectul de lege în forma adoptată de Comisia juridică, iar președintele Camerei Deputaţilor să sesizeze urgent Comisia de la Veneţia și GRECO cu privire la acest proiect legislativ.
„Susținem obiectivul declarat al proiectului de lege, respectiv desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, obiectiv pe care sperăm ca puterea legislativă să îl îndeplinească în cel mai scurt timp. Cu toate acestea, modificările operate în comisia juridică a Camerei Deputaților pot sabota lupta anticorupție în egală măsură ca existența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție”, adaugă semnatarii memoriului.
Începând de vineri după-amiză, memoriul a fost semnat de 1.031 de judecători și procurori.
Desființarea controversatei Secții de investigare a infracțiunilor din justiție intră într-adevăr în linie dreaptă, așa cum spunea ministrul Justiției, Stelian Ion, dar va aduce superimunități pentru judecători și procurori. Ei vor putea fi trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Este unul dintre amendamentele adoptate în Comisia juridică a Camerei Deputaților.
Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție vorbesc despre „un privilegiu inadmisibil” și despre „o garanţie a impunităţii magistraţilor”, în timp ce Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor spune că orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM și cere Parlementului să nu voteze proiectul în această lege.
Amendamentul care prevede că magistraţii pot fi trimiși în judecată doar cu avizul CSM și care a fost adus în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor proiectului privind desfiinţarea Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie este „un compromis mai mic” față de necesitatea majoră de desfiinţare a SIIJ, a susținut luni vicepremierul Dan Barna.
La insistența jurnaliștilor că acest amendament va duce la o superimunitate a magistraţilor, Barna a replicat: „Nu este o superimunitate, este un aviz al unei secţii în funcţie de magistratul respectiv care ţine de trimiterea în judecată”.
Comisia Juridică din Camera Deputaților a adoptat joi cu amendamente proiectul legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Conform modificărilor aduse proiectului în comisie, judecătorii și procurorii vor putea fi trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Guvernul a aprobat în 18 februarie proiectul legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie. Este vorba de proiectul făcut în mandatul fostului ministru al Justiției Cătălin Predoiu, din care au fost însă eliminate articolele care se refereau la „super-imunităţile” judecătorilor şi procurorilor, ceea ce a stârnit scandal în Consiliul Superior al Magistraturii, care, de altfel, l-a avizat negativ.
În proiectul de lege inițial era prevăzut ca începerea urmăririi penale a magistraților să fie condiționată de avizul procurorului general, iar procurorii și judecătorii să fie trimiși în judecată doar cu avizul secțiilor din CSM. Aceste prevederi au fost însă eliminate de noul ministru al Justiției Stelian Ion, care a intrat astfel în conflict cu CSM.
UDMR ar fi condiționat însă votarea legii de introducerea amendamentului privind introducerea unui aviz obligatoriu de la CSM pentru trimiterea în judecată a unui procuror sau judecător, iar fără votul parlamentarilor UDMR Coaliția nu are majoritate pentru a desființa Secția Specială.
Proiectul de lege are termen de adoptare tacită începutul lunii aprilie în Camera Deputaților, prima cameră sesizată. Forma finală este decisă de Senat, însă o eventuală adoptare tacită a proiectului de lege ar fi un semnal prost la nivel politic si european după ce Coaliția și-a asumat public desființarea SIIJ.
Care sunt amendamentele aduse în Comisia juridică și cu care legea va intra la vot în Parlament:
- „Titlul proiectului se modifică și va avea următorul cuprins: ”Lege privind desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției
- Art.95 – (1) Judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi preventiv sau arestați la domiciliu numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
- (2) Judecătorii şi procurorii pot fi trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
- (3) În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii și procurorii pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori fiind informată de îndată de organul care a dispus reținerea sau percheziția.”
- După articolul 5, se introduce un articol nou, articolul 6, cu următorul cuprins: Art.6 – La articolul 42 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alin. (5)-(8), cu următorul cuprins:
- (5) Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încuviințează trimiterea în judecată a judecătorilor pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
- (6) Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviințează trimiterea în judecată a procurorilor pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
- (7) Dacă cererea de încuviințare a trimiterii în judecată privește un magistrat membru al Consiliului Superior al Magistraturii, acesta nu are drept de vot la soluționarea respectivei cereri.
- (8) Analizând cererea de încuviințare a trimiterii în judecată, secția nu se poate pronunța cu privire la temeinicia acuzației și nici cu privire la oportunitatea trimiterii în judecată, la legalitatea administrării probelor și a efectuării celorlalte acte de urmărire penală. Secția corespunzătoare se pronunță prin hotărâre, în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Secția poate respinge cererea, prin hotărâre motivată.
- Articolul 5 devine articolul 7, cu următorul cuprins: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, se vor republica în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
În ce formă a fost adoptat proiectul de către guvern:
- „Art. 1 – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, denumită în continuare Secția, se desființează.
- (2) Cauzele aflate în curs de soluţionare la nivelul Secției se transmit pe cale administrativă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor competente potrivit legii, care continuă soluţionarea acestora.
- (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător dosarelor aflate în arhiva Secției.
- (4) Actele de procedură îndeplinite în cauzele prevăzute la alin. (2) și (3), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.
- (5) Soluțiile de clasare, de renunțare la urmărirea penală și de trimitere în judecată dispuse de procurorii Secției, care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 335, art. 318, art. 328 și ale art. 340 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
- (6) Actele efectuate și măsurile luate de procurorii Secției în cauzele prevăzute la alin. (2), care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 304 și ale art. 339 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
- (7) De la data desființării Secției, la judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în cauzele preluate potrivit alin. (2) și (3) participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele pe rolul cărora se află acestea, dacă prin lege nu se dispune astfel.
- (8) Căile de atac declarate de Secție pot fi retrase numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
- Art. 2 – (1) Posturile aflate în schema de funcții și de personal a Secției la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în schema Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind redistribuite în cadrul celorlalte secții ori în cadrul altor parchete, în funcție de necesități.
- (2) Începând cu data desființării Secției, procurorii din cadrul Secției, inclusiv cei cu funcții de conducere, revin la parchetele de unde provin. De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Secţiei îşi redobândesc gradul profesional de execuție şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
- (3) Personalului detașat pe celelalte categorii de posturi dintre cele prevăzute la alin. (1) îi încetează detașarea începând cu data desființării Secției.
- Art. 3. – (1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupție și infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt săvârșite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
- (2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism și infracțiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
- Art. 4 – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Secțiunea 21 – „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. r. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.
CITEȘTE ȘI:
