Avem o poveste. A lui Vlad Voiculescu. Ea se-ntâmplă sub ochii noștri. Avem o lecție. Dăruită generos de Vlad Voiculescu.
E epic! E util! În general, România își decapitează valorile, și le blochează. Acum e VICEVERSA. Prin povestea lui Vlad Voiculescu avem ocazia să vedem cum valorile în România se blochează singure în punerea propriilor idei în practică.
Conferința de presă de ieri arată ce a vrut să facă Vlad Voiculescu și nu a făcut. Vlad Voiculescu e ca-n cartea aia veche a lui Cervantes, Don Quijote. Eroul vede, simte monstruos primejdiile, dar ele nu-s alea, sunt altele. Vlad Voiculescu s-a luptat cu niște mori de vânt în loc să-și vadă de propriul traseu ministerial. A avut viziunea mușuroaielor de interese. A avut viziunea viermilor din presă. A avut viziunea statisticilor. Or fi fost mai mulți morți cu COVID din pricina raportărilor, dar cui îi pasă, nu avem destulă moarte în jur? N-a fost inclus în comunicarea interministerială, dar cine l-a oprit să dea telefoane în demență la Cîțu, Arafat și alți machiavelici.
E epic acest Don Quijote. Crede că-i destul să fie prezent și se rezolvă. Uite, mă lupt cu giganții uriași. Bine, luptă-te, dar nu-s de fapt decât banale mori de vânt. Vlad a trăit iluzia că-i destul să fie și că-i destul să aibă echipă și program și gata, totul i se cuvine.
Imaginea sa publică i-a jucat feste. El este Alesul. Restul vine de la sine. Și, da, cum să-l uităm pe Vlad Voiculescu de dinainte de a fi ministru. Omul generos, caritabil, învingătorul sistemului. Dar Sănătatea astăzi este în colaps, iar peste colaps a venit COVID-ul, ciuma.
Inadecvat e VLAD.
Românii sunt distruși la creier de stat în casă, de carantină, de viața asta de frică, de Șoșoace, de contaminare și restricții. Tu ce faci? Începi să spui că trebuie numărați morții iar, nu-i bine cum sunt numărați. Mă doare-n cot de morți, Vlad! Morții sunt morți. Ce-i în mintea ta? Fuge după năluci? Tu ce-mi faci? Cu fața aia scărbită te cerți infinit cu premierul, în public, pentru niște prostii. Că-i așa, că nu-i așa. Că dacă e așa, dece e așa. Cui îi pasă de râca ta cu Cîțu? Ce-o fi în capul tău? Chiar e pe viață și pe moarte TOTUL, trebuia să vă trageți capete în gură la trei-cinci zile? Tot ce ai dobândit a fost tot mai multe viziuni și tot atât de multe certuri. A, și tot mai multe Balșuri, Babeșuri, Pietre Neamț.
Drama lui Vlad Voiculescu vorbește, fără doar și poate, despre culturi diferite.
Se spune că-i Cîțu uns cu toate alifiile, un ins al sistemului, un politician. O fi însetat de Putere, un ins care nu vrea să repare țara ci s-o fure. Nu știm încă.
Se spune că-i Voiculescu omul liber, deparazitat la creier, un generos care n-a fost lăsat să-și vadă de planul de resuscitare a sistemului. Rpmâne așa, nimeni nu-i ia atributele, faptele. Avem deci lupta între 2, unul care n-a dovedit mai nimic, dar rămâne în sistem. Și altul care s-a exclus singur din sistem.
Contează aceste lucruri desigur. Dar mai este ceva, dincolo de categorisiri.
Contează privirea a TREIA, invizibilă. Da. Este privirea ta că ești Erou. Autopercepția. Apoi, privirea viermilor din presă și a ticăloșilor din politică. Și aici Voiculescu a fost văzut ca un Scârbit. Și mai e privirea a treia, invizibilă, tăcută. Un fel de Dumnezeu al punctelor de vedere. Că este arenă cu lei, că este politică. A treia privire decide. Ori o adunătură din toate privirile posibile. E teoria simplă a percepției publice. Voiculescu a picat examenul la a treia privire. A mirosit a victimă. A fost perceput ca victimă.
Din momentul acela eroul devine trufașul. Trufia îi dă aerul de victimă. Voiculescu în acest al doilea mandat al său și-a luat moaca aia de victimă. Victima începe măreț și-ncheie prost.
Exemplul bun, simplu este Drulă de la Transporturi. Fără aere de vedetă a dat cu ranga în mafia de la metrou. Cine l-a oprit? Nimeni.
Conferința de presă de ieri a lui Vlad Voiculescu este a Inadecvatului Vlad. N-a înțeles ce-a pățit. Cine l-a doborât. Nu Câțu i-a făcut vânt lui Voiculescu. Nu. Vânt și-a făcut chiar Vlad.
Ieri, Vlad trebuia să spună. Că a greșit. Orice om greșește. Nu sistemul l-a scuipat, nu. S-a exclus singur.
Este criză sanitară, criză de conștiință, criză de chef de viață, de moarte, de muncă, de stat pe net. Ne-am săturat de toate. De mâncare, de visare, de TOATE! De exces. Nu de Vlad ne-am săturat, ne-am săturat de aroganță, de victimizare, de confruntări sterile.
UN ARTICOL MIȘTO ÎN ACEST SENS ESTE CHIAR PE HOTNEWS
Să fim cinstiți și cu vorbele. Aici nu se aplică vorba aia cu România nu-și apreciază valorile. Și nici vorba ailaltă că generația asta de politicieni USR-PLUS nu-i apreciată, utopică. Nu. Generația asta învață de la „diamantul” ei, Vlad Voiculescu. Și-și revine sau clachează. Are în continuare toate opțiunile în față. Groaznic cu adevărat este că Șoșoacii, Ciolacii și Gâzii par a fi câștigați în bătălia asta. Să nu uităm că n-a venit potopul. Nu-i sfârșitul lumii. Ranga omului lui Drulă e la îndemâna oricui.
