Premisa acestei abordări a constituit-o faptul că aceste contracte au caracter de adeziune (sunt așa- numitele contracte de tip ”take it or leave it”), în care debitorilor le sunt impuse clauze tip, standardizate, pe care nu le pot negocia din cauză că nu se găsesc pe poziții de egalitate cu profesioniștii în materia leasingului. Cu alte cuvinte, nu s-a intenționat conferirea unei protecții excesive consumatorilor, ci asigurarea unui just echilibru între drepturile și obligațiile părților implicate în contractele de leasing.
S-a apreciat că în lumina vechii reglementări, pe de o parte, răspunderea locatarului/utilizatorului era una prea severă (aceștia fiind obligați la achitarea ratelor de leasing aferente întregii perioade contractuale, până la data restituirii bunului, cumulativ cu restituirea acestuia – art. 15 din OG nr. 51/1997), iar pe de altă parte că locatorul/finanțatorul a beneficiat de un regim preferențial din perspectiva caracterului de titlu executoriu al contractelor încheiate în această materie (art. 8 din OG nr. 51/1997).
Modificările implementate prin Legea nr. 83/2021 vizează doar ipotezele contractelor în care locatarul/utilizatorul are calitatea de consumator și sunt structurate pe două paliere:
- eliminarea caracterului de titlu executoriu pentru contractele de leasing , și
- consecințele rezilierii și limitarea cuantumului creanței, în ipoteza în care locatarul/utilizatorul nu acoperă ratele de leasing o perioadă de 3 luni consecutiv.
Referitor la executorialitatea contractelor de leasing, dispozițiile OG nr. 51/1997 (art. 8 alin. 1) au rămas nemodificate: ca principiu, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
Au fost introduse însă două noi aliniate acestui articol, pentru a excepta de la caracterul executoriu acele contracte în care locatarul/utilizatorul are calitatea de consumator. Pentru evitarea oricăror inconveniente legate de interpretarea și aplicarea acestor norme, a fost definită expres noțiunea de consumator, prin raportare la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice care are calitatea de utilizator/locatar într-un contract de leasing și care acționează în scopuri în afara activității sale comerciale. Mai mult decât atât, legiuitorul a reglementat o prezumție a calității de consumator, calitate care se analizează în raport cu contractul de leasing, iar nu cu întreaga activitate a debitorului.
Curtea Constituțională, fiind sesizată cu o obiecție privind prevederile Legii nr. 83/2021, în care criticile au vizat preponderent eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de leasing, s-a pronunțat prin Decizia nr. 59/26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 368/9.04.2021 și a statuat că noua reglementare nu ridică probleme de constituționalitate, legiuitorul fiind perfect îndreptățit să restrângă caracterul de titlu executoriu al contractelor de leasing, o asemenea soluție legislativă fiind justificată tocmai de poziția de vulnerabilitate a consumatorilor în fața profesioniștilor leasingului.
Poziția consumatorului se impune a fi analizată, astfel cum a punctat și Curtea Constituțională, inclusiv din perspectivă procesual civilă: în cadrul unei eventuale contestații la executare, consumatorii nu pot să valorifice apărări legate de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu – contractul de leasing, dacă au la dispoziție o altă modalitate procesuală de a le valorifica, inclusiv o acțiune de drept comun. Astfel, dispozițiile art. 713 alin. 2 C. pr. civ., în materia contestației la executare, reprezintă un cadru legal destul de restrictiv pentru consumatori, tocmai pentru că aceștia au posibilitatea formulării unei acțiuni separate, care să vizeze anularea clauzelor abuzive din contractul de leasing, acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Cu alte cuvinte, sub vechea reglementare era exclusă posibilitatea consumatorilor interesați de a formula apărări împotriva titlului executoriu în procedura contestației la executare, ceea ce constituia un avantaj suplimentar de care beneficiau profesioniștii în materie de leasing.
Pe de altă parte, profesioniștii leasingului vor fi obligați la parcurgerea formalităților suplimentare pentru obținerea titlurilor executorii și la asumarea unor cheltuieli suplimentare în acest sens, recuperarea bunului urmând a fi ceva mai puțin rapidă.
În aceste condiții, apreciem că eliminarea caracterului de titlu executoriu a contractelor de leasing reprezintă cu adevărat o măsură benefică pentru consumatori și că, în pofida unor dezavantaje mai mult de ordin procedural pentru societățile de leasing, tinde să asigure un just echilibru în contractele de adeziune care se încheie în această materie.
Referitor la rezilierea contractului în situația în care locatarul/utilizatorul nu acoperă ratele de leasing o perioadă de 3 luni consecutiv, finanțatorul va avea ca și în precedent dreptul de a rezilia contractul de leasing. Caracterul de noutate al reglementării (au fost introduse 5 alin. noi la art. 15) are în vedere tot sfera contractelor încheiate cu consumatorii și rezidă în aceea că s-a detaliat cu privire la posibile consecințe ale rezilierii, după cum bunul este sau nu restituit în termen.
Dacă bunul este restituit în termenul contractual:
- eventualele despăgubiri nu mai pot viza decât diferența între totalul sumelor datorate, diminuată cu valoarea obținută prin valorificare, exclusiv TVA, sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat; sub imperiul vechii reglementări, locatarul/utilizatorul era obligat la plata tuturor sumelor datorate în baza contractului, până la data restituirii bunului;
- s-a reglementat un drept de preempțiune al locatarului/utilizatorului (art. 15 alin. 3) – în favoarea locatarului/utilizator sau al unui terț propus de acesta în termen de 5 zile de la îndeplinirea obligației de predare a bunului – dreptul este valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă și irevocabilă de cumpărare la un preț cel puțin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului, iar locatarul/utilizatorul consumator are obligația de a credita contul finanțatorului cu diferența necesară până la concurența sumelor datorate conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA, potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
- dacă acceptarea de cumpărare emisă de terțul cumpărător are loc la un preț inferior sumelor datorate potrivit contractului, locatarul/utilizator este obligat să achite diferența necesară cel mai târziu la data încasării de către locator/finanțator a prețului de vânzare aferent transferului bunului;
Dacă bunul nu este restituit în termenul contractual, locatarul/utilizatorul va fi obligat la achitarea către locatar/finanțator atât a cheltuielilor efectuate pentru recuperarea bunului, cât și a sumelor efectiv datorate în baza contractului de leasing.
Nu în ultimul rând, este de precizat că Legea nr. 83/2021 nu conține dispoziții tranzitorii legate de intrarea sa în vigoare sau aplicarea sa, astfel încât aceasta a intrat în vigoare potrivit legii, în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial și, astfel cum a punctat și Curtea Constituțională, prevederile sale se aplică doar pentru contractele de leasing care se vor încheia după intrarea în vigoare a legii. Prin urmare, pentru contractele de leasing aflate în derulare nu este afectat caracterul executoriu, efectele implementării noilor dispoziții legale în materie urmând a fi apreciate în concret abia pentru contractele care se vor încheia începând cu data de 19 aprilie 2021.
Un articol semnat de Oana Zamă, Partner – ozama@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații.
