În România nu avem legi care să-i împiedice pe infractori să ajungă în Parlament

Nu demult, întrebat de ce vor fi numiţi miniştri cu probleme penale în Guvernul Dăncilă, Codrin Ştefănescu răspundea: „Pentru că putem“. Dincolo de aroganţa acestui răspuns sunt însă înţelesuri mai profunde, a explicat marţi filozoful Gabriel Liiceanu, în cadrul lansării volumului „Legea pe-nţelesul tinerilor. Manual practic de educaţie juridică şi civică”, scris de judecătorul Cristi Danileţ.

„Acest răspuns pare arogant şi este arogant, este o formă de obrăznicie.(…) Poate că mintea lui poate da numai asta. Dar cred că a rostit ceva mult mai adânc: Putem pentru că voi, jurnaliştii care ne întrebaţi, cetăţenii, nu aveţi niciun temei legal să ne opriţi. Tot ce facem acum se face sub acoperirea legii”, a explicat Liiceanu înţelesul din spatele mesajului lui Codrin Ştefănescu.

Scriitorul a reamintit că România nu are legi care să le interzică infractorilor să fie primari, parlamentari etc. şi că singura speranţă ca această realitate să se schimbe este să avem români care să nu mai voteze penali, cu alte cuvinte, oameni educaţi civic şi politic.

„După cum ştiţi, ieri s-a lansat iniţiativa “fara penali in functiile publice” şi cu ocazia asta am reconştientizat cu toţii că în România avem legi care împiedică un infractor, un condamnat să ocupe o funcţie în guvern, să fie ministru sau prim-ministru (…) în schimb nu există nicio lege care să-i împiedice pe infractori să fie parlamentari sau primari.(…)

Şi atunci, ce e de făcut? Să ai legi care să-i împiedice. Dar ca să ai aceste legi înseamnă ca parlamentarii să propună o lege care să-i împiedice să-şi pună infractori pe liste. Şi intrăm într-un cerc vicios. Nu poţi să le ceri infractorilor să facă legi care să îi scoată din joc tot pe ei.

Atunci nu e de făcut nimic decât să facem educaţie civică şi politică!”, a subliniat Liiceanu.

Totodată, filozoful a reamintit de amplele proteste stradale declanşate de OUG 13, precum şi de alte demersuri ale cetăţenilor, precum iniţiativa steagului UE care a ajuns în marile capitale ale lumii, demersuri menite să schimbe societatea şi ţara. (Neagu Monica).