De ce a luat-o razna George Maior?

Fostul șef al Serviciului Român de Informații, astăzi ambasadorul cel mai important pe care îl are România, s-a prezentat pentru a doua oară în fața Comisiei de control a activității SRI. La prima sa apariție, a fost evaziv. Acum, a mințit de-a dreptul. De ce s-a pus în situația de a se face de râs? Și, eventual, de a-și pierde postul?
Este adevărat, ambasadorii sunt numiți de către președintele României. Totuși, înainte de a fi semnat decretul, ei au obligația de a se prezenta în fața comisiilor parlamentare de politică externă. De unde primesc un aviz. Nu s-a mai întâmplat după știința mea niciodată, dar nu este deloc exclus să se întâmple în acest caz. În funcție de concluziile la care ajunge Comisia de control a activității SRI, este posibil ca cele două comisii de politică externă de la Senat și de la Camera Deputaților să-i solicite revocarea. În această situație, președintele va trebui să reacționeze. În baza principiului simetriei actelor juridice. Atâta timp cât peședintele nu poate numi un ambasador fără avizul Parlamentului, este de presupus că nici nu-l poate menține în post, dacă Parlamentul solicită contrariul.
Cum s-ar putea ajunge în aceasă situație excepțională? Dacă se confirmă faptul că domnul George Maior i-a mințit cu bun știință pe parlamentari, atunci când a garantat că nu a implicat Serviciul Român de Informații în acțiuni de poliție politică, atunci s-ar putea ajunge în situația de mai sus. Iar confirmarea a și venit de la un personaj care a deținut o importantă funcție în stat. Este vorba de Horia Georgescu, fostul șef al Agenției Naționale de Integritate. Acesta susține că domnul George Maior s-a implicat în acțiunea de eliminare a unor oameni politici în baza unor pretinse abateri ale acestora de la regulile de integritate. Este pentru a doua oară când, în mod explicit, fostul șef ANI face afirmații referitoare la modul în care a acționat Serviciul Român de Informații.
De la acesta, opinia publică a aflat un fapt uluitor. Și anume că au existat rapoarte ANI, care de fapt erau redactate la Serviciul Român de Informații și doar semnate de inspectorii de integritate. Aceasta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că utilizând banii și infrastructura publică, Serviciul Român de Informați s-a transformat într-o mașinărie infernală de distrus destine politice. În ce scop ar fi făcut SRI asta? Ce interes ar fi avut domnul George Maior să se implice în asemenea operațiuni de poliție politică?
Explicația ne-o oferă cele mai recente dezvăluiri privind frecventele întâniri, tot cu carcater politic, pe care domnul George Maior le-a avut de-a lungul timpului cu vârfuri ale DNA, cu șefi de partide, cu miniștri și, atenție, cu patroni de trusturi de presă. Nici aceste întâlniri nu au fost inițiate de florile mărului. George Maior a încercat pe rând să devină fie candidat prezidențial, fie prim-ministru al României. Dovezi în acest sens există cu duiumul. Inclusiv interviurile pe care el le-a acordat în anumite momente, demonstrează dorința acestuia de a juca un rol politic la vârf. A existat chiar un moment în care Victor Ponta, nedecis încă să-l înlăture pe Antonescu pentru ca el însuși să candideze la prezidențiale, a cochetat cu ideea de a-l susține pentru o asemenea funcție pe George Maior. A mai existat și un moment ulterior în care, în ipoteza în care Victor Ponta reușea să câștige Președinția, George Maior urma să devine prim-ministru, în timp ce Gabriel Oprea i-ar fi luat locul lui Maior la șefia SRI.
Ei bine, această cochetărie cu lumea politică, această ambiție a sa l-a determinat să riște. Să se implice și să implice Serviciul Român de Informații în acțiuni cu caracter strict politic, care în mod cert contraveneau atât fișei postului său, cât și competențelor SRI. A târî o instituție cum este principalul serviciu secret al statului într-o asemenea aventură, înseamnă a aduce statului român prejudicii incalculabile. Iar pentru asta cineva trebuie să răspundă. Există vreo persoană mai vinovată decât George Maior?
Sorin Rosca Stanescu