Primul test de apărare a Pământului: NASA va lovi luni un asteroid situat la 11 milioane de kilometri

Testul NASA este programat să facă istorie luni, 26 septembrie, iar „mini-aparatul de fotografiat” al navei spațiale LICIACube (prescurtarea de la Light Italian CubeSat for Imaging Asteroids) își face încălzirea pentru a surprinde evenimentul, scrie NASA.

Logo-ul NASAFoto: NASA

Vezi aici pagina dedicată de NASA evenimentului

Asteroizii, mai mult decât simple roci potenţial periculoase, reprezintă în sinea lor mici lumi variate din punct de vedere geologic, care spun povestea originii Sistemului Solar, dar care sunt totuşi puţin cunoscute. Sonda HERA, ce va fi lansată după misiunea DART, are obiectivul de a explora aceste „tărâmuri necunoscute”, informează AFP, citat de Agerpres.

În noaptea de luni spre marţi, misiunea DART concepută de NASA va încerca să devieze un asteroid de pe traiectoria sa, ciocnindu-se cu Dimorphos, o mică „lună” care orbitează în jurul unui asteroid mai mare, Didymos, situat la o distanţă de 11 milioane de kilometri de Terra.

Acest experiment doreşte să reducă orbita asteroidului mai mic în jurul asteroidului mai mare, pentru ca inginerii de la NASA să poată afla dacă omenirea este capabilă să modifice voluntar traiectoria unui asteroid ce ar ameninţa planeta noastră.

„Un astfel de sistem alcătuit din doi asteroizi reprezintă un banc perfect de testare pentru un exerciţiu de apărare planetară, dar este, totodată, un mediu complet nou”, a rezumat Ian Carnelli, coordonatorul misiunii HERA din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Denumită HERA în semn de omagiu pentru zeiţa greacă a căsătoriei, sonda europeană va fi lansată în octombrie 2024, cu o sosire prevăzută în 2026 pe asteroidul Dimorphos. Obiectivul său: revenirea la „locul crimei” pentru a evalua consecinţele impactului provocat de DART.

Testul privind devierea micului asteroid va fi astfel pe deplin documentat, graţie informaţiilor ce vor fi colectate de instrumentele de la bordul sondei HERA (camere video, laser, imagini de înaltă rezoluţie, radar). Informaţiile obţinute îi vor ajuta pe experţii în apărare planetară să completeze cu un grad ridicat de fiabilitate modelele computerizate folosite la extrapolarea scenariilor privind impactul cu un asteroid.

„O lume nouă”

„Trebuie să cunoaştem natura şi compoziţia asteroizilor, pentru că, în funcţie de textura rocii, ei nu reprezintă acelaşi pericol”, a subliniat Bhavya Lal, administrator-asociat al NASA, la Congresul internaţional de aeronautică organizat în această săptămână la Paris.

Oamenii de ştiinţă se aşteaptă să fie surprinşi de rezultatele acestor investigaţii. „Pentru că nu ştim aproape nimic” despre aceste corpuri celeste”, a spus Patrick Michel, investigator principal al misiunii HERA. „Este o lume nouă pe care o vom descoperi”, a adăugat el.

Acest astrofizician consideră că asteroizii „nu sunt simple roci plictisitoare din spaţiu, ci mici lumi geologice fascinante şi complexe, cu cratere, bazine, câmpuri de roci, ejecţii de particule”.

Însă cercetătorii cunosc foarte puţine lucruri despre aceste teritorii din cauza faptului că la suprafaţa lor gravitaţia este foarte scăzută în raport cu cea de pe Terra: comportamentul materiei de acolo este „total paradoxal, nu putem să ne bazăm doar pe imagini pentru a şti cum se comportă aceşti asteroizi, trebuie să îi şi atingem”, a explicat Patrick Michel.

Un astfel de exemplu: O mică explozie provocată pe suprafaţa asteroidului Ryugu (descoperit în 1999) a format un crater de 15 metri, mult mai mare decât prognozau simulările computerizate. De asemenea, deşi astrofizicienii credeau că roca asteroidului era solidă, „suprafaţa acestuia s-a comportat în mod surprinzător ca un fluid în timpul impactului”.

Întoarcere în timp

Sistemele binare precum Didymos şi satelitul său Dimorphos reprezintă aproximativ 15% din asteroizii cunoscuţi şi, până acum, nu au fost exploraţi.

Cu diametrul său de 160 de metri (de mărimea Marii Piramide din Gizeh), Dimorphos va fi cel mai mic asteroid explorat vreodată de către oameni.

Instrumentele de la bordul sondei HERA vor încerca să descifreze secretele lui Dimorphos: forma, masa, compoziţia chimică, structura internă, rezistenţa la şoc, forma craterului provocat de DART. La finalul misiunii, un micro-satelit va încerca să se plaseze pe suprafaţa asteroidului, pentru a măsura felul în care ar putea să ricoşeze.

O astfel de documentare inedită îi va ajuta pe astrofizicieni să călătorească înapoi în timp, întrucât asteroizii sunt excelenţi „purtători ai istoriei Sistemului Solar”, a declarat Patrick Michel. Aceste mici corpuri telurice au păstrat în ele memoria compoziţiei originale a Sistemului Solar şi a planetelor sale, care s-au format în urma unor coliziuni.

„Astăzi, ne aflăm într-o eră în care toate suprafeţele solide din Sistemul Solar prezintă cratere. Pentru a regăsi însă scenariul original, trebuie să înţelegem ce se întâmplă atunci când două corpuri intră în coliziune. Nu în laborator, ci la o scară reală, graţie cuplului de misiuni DART-HERA”, au explicat oamenii de ştiinţă.

Misiunea DART a fost lansată în noiembrie 2021 de la o bază din California. După o călătorie de 10 luni, sonda americană va lovi asteroidul Dimorphos luni seară, la ora 23:14 GMT, cu o viteză de peste 20.000 de km/h.

Vehiculul spaţial nu este mai mare decât un automobil, iar ţinta lui are un diametru de circa 160 de metri (jumătate din înălţimea Turnului Eiffel).

Nu există niciun motiv de panică, întrucât Dimorphos nu reprezintă în niciun caz o ameninţare pentru Terra: orbita sa în jurul Soarelui trece la o distanţă de 7 milioane de kilometri de planeta noastră.

Momentul impactului se anunţă a fi unul spectaculos şi va putea fi urmărit în direct pe site-ul agenţiei spaţiale americane.

Obiectivul nu constă în distrugerea asteroidului, ci într-o uşoară deviere a acestuia, printr-o „tehnică de impact cinetic”.

Dimorphos este un satelit al asteroidului Didymos (780 de metri în diametru), în jurul căruia efectuează o rotaţie completă în 11 ore şi 55 de minute. Scopul misiunii DART este acela de a reduce orbita lui Dimorphos în jurul lui Didymos cu aproximativ 10 minute.

Această modificare va putea fi măsurată de pe Terra, observând variaţia de strălucire luminoasă atunci când micul asteroid va trece prin faţa asteroidului mai mare.

Pentru a atinge o ţintă atât de mică, vehiculul spaţial se va îndrepta în zbor autonom în ultimele patru ore, la fel ca o rachetă autoghidată.

Camera sa video, Draco, va realiza în ultimul moment primele imagini ale asteroidului, cu un ritm de o imagine pe secundă, vizibile în direct pe Terra cu o întârziere de doar 45 de secunde.

Trei minute mai târziu, un satelit de mărimea unei cutii de pantofi, denumit LICIACube şi eliberat cu câteva ore mai devreme de la bordul sondei DART, va trece la 55 de kilometri distanţă de asteroid pentru a fotografia urmările impactului. Imaginile vor fi trimise spre Terra în săptămânile şi lunile următoare.

Evenimentul va fi observat şi de telescoapele spaţiale Hubble şi James Webb.

Foarte puţini dintre asteroizii cunoscuţi sunt consideraţi potenţial periculoşi pentru Terra şi niciunul dintre ei nu se va apropia de planeta noastră în următorii 100 de ani.

„Însă vă garantez că dacă aşteptaţi destul de mult timp, va apărea un astfel de obiect cosmic”, a declarat Thomas Zurbuchen, director ştiinţific la NASA.

Aproape 30.000 de asteroizi de toate mărimile au fost catalogaţi în proximitatea Terrei (denumiţi geocrucişători, întrucât orbita lor se intersectează cu cea a Pământului). Aproximativ 3.000 de asteroizi noi sunt descoperiţi în fiecare an.

Aproape toţi dintre cei care au diametre de peste 1 kilometru au fost depistaţi deja, afirmă oamenii de ştiinţă. Însă ei spun totodată că, pentru moment, sunt cunoscuţi doar 40% dintre asteroizii ce măsoară peste 140 de metri în diametru – care sunt capabili să distrugă regiuni întregi de pe Terra.

Dacă sonda DART îşi va rata ţinta, ea va avea suficient de mult carburant pentru a face o nouă tentativă peste doi ani.